ZAVERGIU, zavergii, s. m. Revoluționar grec din 1821; p. gener. răsculat, răzvrătit. – Zaveră + suf. -giu.

zavergiu sm [At: HELIADE, O. II, 365 / Pl: ~ii / E: zaveră + -giu] 1 (Pop) Eterist (I). 2 (Pgn) Răzvrătit (1). 3 (Îvp; pcf cu zavragiu) Scandalagiu.

zavergiu s.m. 1 (ist.) Răzvrătit (grec) din 1821; eterist. Turcii au intrat în țară ca să curețe pe zavergii (GAL.). 2 Gener. (fam.) Răsculat, răzvrătit. • pl. -ii. /zaveră + -giu.

ZAVERGIU, Ⓟ ZAVRAGIU sm. 1 Partizan al zaverei din a. 1821, eterist (🖼 5361): în București, înscrierea Arnăuților zavergii se făcea ziua în amiaza mare (I.-GH.); după ce au tăiat pe Vladimirescu, rămăseseră prin părțile astea Turci și alți zavragii (R.-COD.) ¶ 2 pr. ext. Revoluționar, răsculat, rebel: soro! soro! auzi dumneata? zavragiii vin încoace! (CAR.); cu casa în spinare ca zavragiii (LUNG.).

ZAVERGIU, zavergii, s. m. Revoluționar grec din 1821: p. gener. răsculat, răzvrătit. – Zaveră + suf. -giu.

ZAVERGIU, zavergii, s. m. Revoluționar grec din 1821; p. ext. răsculat, revoluționar. Caravia, cum vede că-i vine ajutor, ia curaj, atacă pe carafefizi (= voluntari turci din timpul eteriei) cu 800 de zavergii călări. GHICA, S. 114. La cîți se-nmuiase pe cale vîna Puseră pe dînșii turcii mîna: Mindri zavergii prin munți Zăceau d-o palmă mai scurți! TEODORESCU, P. P. 487.

ZAVERGIU, zavergii, s. m. Revoluționar grec din 1821; p. ext. răsculat, răzvrătit. – Din zaveră + suf. -giu.

ZAVERGIU ~i m. 1) ist. Participant la zaveră. 2) fig. Persoană care ia parte la o rebeliune; răzvrătit; rebel. /zaveră + suf. ~giu

zavergiu m. 1. ostaș din armata lui Ipsilante: locuitorii fugiau în toate părțile dinaintea zavergiilor și pandurilor GHICA; 2. rebel; 3. fig. cată-ceartă, gâlcevitor. [Formațiune analogică din Zaveră].

zavergíŭ m. (d. zaveră). Vechĭ. Revoluționar din zaveră, eterist. Azĭ. Fig. (pop. zavragiŭ). Scandalagiŭ.

ZAVRAGIU 👉 ZAVERGIU.

zavergiu (pop.) s. m., art. zavergiul; pl. zavergii, art. zavergiii (desp. -gi-ii)

zavergiu s. m., art. zavergiul; pl. zavergii, art. zavergiii (-gi-ii)

zavergiu s. m., art. zavergiul; pl. zavergii, art. zavergiii

ZAVERGIU adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.

zavergiu adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT.