răzvrătit, ~ă [At: PSALT. 315 / V: ~ret~ / S și: răs-, res- / Pl: ~iți, ~e / E: răzvrăti] 1-2 smf, a Răsculat (1-2). 3-4 smf, a Nesupus. 5 a (Fig) Răvășit² (3). 6 a (D. ape) Învolburat.

RĂZVRĂTIT, -Ă, răzvrătiți, -te, adj. Răsculat, revoltat. Au muncit ca salahori boierii tîrgovișteni, răzvrătiți împotriva cruntului domn. VLAHUȚĂ, R. P. 96. Ah! oraș nerușinat! Tîrg răzvrătit! Cetate blestemată. NEGRUZZI, S. III 383. ◊ Fig. Stejarii cu hohot izbeau Adînc răzvrătita coroană, Iar norii-n văzduhuri în goană, Cu urlet de groază veneau. COȘBUC, P. I 236. Iar sufletu-mi în zboru-i S-avîntă fericit Și scaldă vesel doru-i În sînu-ți răzvrătit, Scumpă Mediterană! ALECSANDRI, P. III 99. ◊ (Substantivat) Cum îi spunea acelui răzvrătit? – ne-a întrebat. VORNIC, P. 136. Capii răzvrătiților de la nr. 7 ieșiră la fereastră să parlamenteze. VLAHUȚĂ, O. A. 162.

răzvrătít, -ă adj. Răsculat, rebel.

răzvretit, ~ă smf, a vz răzvrătit

răsvrătit a. și m. rebel.

RĂZVRĂTIT adj. v. agitat, clocotitor, frământat, fremătător, învolburat, tulburat, tumultuos, zbuciumat.

RĂZVRĂTIT adj., s. v. răsculat.

răzvrătit adj. v. AGITAT. CLOCOTITOR. FRĂMÎNTAT. FREMĂTĂTOR. ÎNVOLBURAT. TULBURAT. TUMULTUOS. ZBUCIUMAT.

RĂZVRĂTIT adj., s. răsculat, rebel, revoltat, (livr.) insurgent, sedițios, (rar) apostat, (reg.) buntușnic, sculat, (înv.) burzuluit, răpștit, răsculător, rebelist, revoltant, rocoșan, rocoșelnic, rocoșit, rocoșitor, zavergiu, (înv., prin Mold.) bontaș, (turcism înv.) zurba, zurbagiu, zurbav. (~ții au trecut la luptă.)