zarzavat sn [At: (a. 1792) IORGA, S. D. XIV, 133 / V: (reg) zărzăv~, (înv) zer~ / Pl: ~uri și (reg) ~e / E: tc zarzavat, zerzevat, bg зарзават, зерзеват] 1 (De obicei csc) Plante comestibile, cultivate în grădini, sere, loturi specializate etc. de la care se consumă mai ales frunzele sau rădăcinile Si: verdețuri. 2 (Pex; șîs ~ de supă) Rădăcină de morcov, pătrunjel, păstârnac, țelină etc. (folosită la prepararea supei). 3 (Fig; irn) Garnitură de flori artificiale cu care se împodobesc uneori pălăriile de damă.