zaraf (-fi), s. m. – Cămătar. bancher. – Mr. săraf, megl. zăraf. Tc. (arab.) sarraf (Roesler 592; Șeineanu, II, 386; Ronzevalle 110), cf. ngr. ζαράφι, alb., bg., sb. saraf. – Der. zărăfie, s. f. (localul zarafului; cămătărie); zaraflîc, s. n. (schimb, speculație cu bani).