walkirie s.f. (în mit. nordică) Fiecare dintre numeroasele divinități germanice, slujitoare ale lui Odin, fecioare războinice și foarte frumoase, care însoțeau în Walhalla pe eroii morți în luptă, potrivit voinței zeilor. Îl lăuda mereu pe... Attila și îmi vine a crede că, în taină, o adora pe walkyra Brunhilda (STEINH.). ♦ Ext. Femeie frumoasă, cu statură impunătoare și cu atitudine voluntară. • scris și walkyrie, valkirie. pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv.) walchyră s.f. /<germ., fr. Walkyrie.