vărsător, ~oare [At: CORESI, EV. 387 / Pl: ~i, ~oare, (rar) ~i sf / E: vărsa + -ător] 1-6 smf, a (Persoană) care varsă (4, 5, 18) ceva. 7 a (Înv; îs) ~ de sânge (nevinovat)Ucigaș. 8 sm (Îrg) Turnător (de metale sau materii topite). 9 sma (Lsg) Constelație din emisfera australă, formată din stele puțin strălucitoare și din nebuloase, care este vizibilă toamna. 10 sma (Lsg) Semn zodiacal, situat între zodia capricornului și cea a peștilor. 11 smf (Pex) Persoană născută în zodia vărsătorului (10). 12 sf (Teh) Cadă în care se adună materialul scos din fundul sondei și care comunică cu bazinul de decantare. 13 sf Loc unde se depozitează gunoiul menajer dintr-o zonă, dintr-o localitate. 14 sf (Reg) Scoc sterp (la moară). 15 a (Înv; d. surse de lumină, de căldură etc.; urmat de determinări introduse prin pp „de”) Care propagă (radiații, emanații etc.) 16 a (Înv) Vomitiv (1). 17 a (În basme, d. balauri, zmei etc.) Care scoate, aruncă (pe gură) foc, flăcări etc. 18 sf (Bot; reg) Steluță (Aster amellus).