VĂCAR subst. 1. – (Paș); – Onuț (Met 224). 2. Vacare-Roibul, Ioan (A Gen I 61); Vacarea (sic) țig. (16 AII 73); Văcărea țig. (16 B I 151). 3. Vacarciuc, F. act. 4. Văcărescu fam. boierească, nume de moșier, în calitate de proprietar al satului Văcărești (r. Titu); -l, Petru 1517 (16 B I 119). 5. Văcărașu, (IS 276). 6. Văcărei s. în munții Balcani; -u, I. (RI XVIII 40). 7. Văcărița, R., munt., 1625 (Sd VII 272). 8 + suf. augm. -an: Văcărean buc. (M Put 131).