vâslire [At: N. TEST. (1648), 170^v/14 / V: (înv) vânslare, vâns~, ~lare / Pl: ~ri / E: vâsli] 1 Mânuire a vâslelor¹ (1) în apă, în scopul manevrării sau al înaintării unei ambarcații Si: lopătare, vâslit, (rar) ramare. 2 (Înv; îf vânslare) Navigare.

VÂSLI, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele¹ în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă¹. Cf. bg. veslja, sb. vesliti.

vânsla v vz vâsli

vânslare sf vz vâslire

vânsli v vz vâsli

vânslire sf vz vîslire

vârsli v vz vâsli

vâsla v vz vâsli

vâslare sf vz vâslire

vâsli [At: COD. VOR.² 42/8 / V: (îrg) vânsla (Pzi: vânslez, îvr, vânslu) vânsli, ~la (Pzi: ~lez), (reg) vâzla, vâzli, (îvr) vârs~ / Pzi: ~lesc / E: vâslă¹ cf bg весля, srb veslati] 1 vi A mânui vâslele¹ în apă, pentru a manevra sau a face să înainteze o ambarcație Si: a lopăta, (spt) a canota, a rama, (reg) a săpa, a vâslui. 2 vi (Îvr; fig) A se opune. 3 vt (Îvr) A manevra o corabie folosind vâslele¹. 4 vt (Într-o poezie populară) A trece înot. 5 vi (Înv; adesea cu determinări locale) A se deplasa plutind pe apă Si: a naviga, a pluti.

vâzli v vz vâsli

vîsli vb. IV. intr. 1 A manevra vîslele în apă, pentru a pune în mișcare și a face să înainteze o ambarcațiune. Făt-Frumos se sui-n luntre și, vîslind, ajunse pînă la scările de marmură ale palatului (EMIN.) ♦ Analog. Vîslind, un corb încet vine din fund, Tăind orizontul, diametral (BACOV.). 2 (înv) A se deplasa plutind pe apă; a pluti, a naviga. Vîslind spre Italie..., s-au abătut (CANT.). • prez.ind. -esc /vîslă¹ + -i; cf. bg. весля, srb. vesliti.

vîslire s.f. Acțiunea de a vîsli și rezultatul ei; vîslit. • pl. -i. /v. vîsli.

VÂSLI, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele¹ în apă, făcând să înainteze o ambarcație. – Din vâslă¹. Cf. bg. veslja, scr. vesliti.

VÎNSLI vb. IV v. vîsli.

VÎRSLI vb. IV v. vîsli.

VÎSLA vb. I v. vîsli.

VÎSLI, vîslesc, vb. IV. Intranz. A mînui vîslele în apă, făcînd să înainteze o ambarcație. Zaharia cufundă lopata în apă, vîsli și se îndreptă spre moară. SADOVEANU, O. II 57. Făt-Frumos se sui în luntre și vîslind ajunse pînă la scările... palatului. EMINESCU, N. 6. ◊ (Subiectul indică ambarcația) Se zărea plutind, Cu lopețile vîslind... Un caic mare, bogat. ALECSANDRI, P. P. 124. ◊ (Rar, cu subiectul «vîslă») Vîsla că vîslea, Caicul pleca. TEODORESCU, P. P. 649. ◊ (Poetic) Pasărea vîslea mai departe, mărită clipă de clipă, cu aripile albe ușor încovoiate. CAMIL PETRESCU, N. 94. ◊ Tranz. (Rar; complementul indică apa în care se plutește) Și mai știe să înoate Vîslind Dunărea din coate. ALECSANDRI, P. P. 292. ◊ Tranz. Fig. (Prin analogie cu mișcarea vîslei) Sus pe tavan se suia, Unde Tănislav dormea, Vîntul barba că-i vîslea. PĂSCULESCU, L. P. 245. – Variante: vîsla (ALECSANDRI, P. P. 136) vb. I, vînsli (RETEGANUL, P. III 5), vîrsli (GORJAN, H. IV 98) vb. IV.

VÎSLIRE, vîsliri, s. f. Acțiunea de a vîsli; lopătare.

A VÂSLI ~esc intranz. A trage la vâsle (făcând să înainteze o ambarcație); a lopăta /Din vâslă

văslì v. a mâna corabia cu vâsle.

vînslă, vînslésc, vînsléz, V. vîsl-.

vîslésc v. tr. (d. vîslă 1 saŭ ceh. sîrb. veslati, a vîsli). Trag la lopețĭ, mișc vîslele ca să înainteze luntrea. – Vechĭ vînslesc și vînslez.

vâslire s. f., g.-d. art. vâslirii; pl. vâsliri

vâslire s. f., g.-d. art. vâslirii; pl. vâsliri

vâslire s. f., g.-d. art. vâslirii; pl. vâsliri

vâsli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslesc, 3 sg. vâslește, imperf. 1 vâsleam; conj. prez. 1 sg. să vâslesc, 3 să vâslească

vâsli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslesc, imperf. 3 sg. vâslea; conj. prez. 3 să vâslească

vâsli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslesc, imperf. 3 sg. vâslea; conj. prez. 3 sg. și pl. vâslească

VÂSLIRE s. v. vâslit.

VÂSLI vb. a lopăta, (rar) a canota, a rama, (reg.) a luntri. (A ~ pe lac.)

VÎSLI vb. a lopăta, (rar) a canota, a rama, (reg.) a luntri. (A ~ pe lac.)

VÎSLIRE s. lopătare, vîslit.