vârfușor sn [At: CAZIMIR, GR. 115 / V: (pop) ~fș~, ~rvu~, (reg) sfârșor sm, ~rșor, vâlș~ sn / Pl: ~oare / E: vârf + -ușor] 1-2 (Pop; șhp) Vârf (1) (mic) de munte Si: (pop) vârfuț (1-2), (reg) vârșel. 3-4 (Pop; șhp) Vârf (19) (mic) de plantă Si: (pop) vârfuleț (1-2), (pop) vârfurel (1-2), (pop) vârfuț (3-4). 5-8 (Șhp) Vârf (45-46) (mic) al unui obiect Si: vârfuleț (3-6). 9-10 (Șhp) Vârf (63) (mic) al limbii, al degetului etc.