vulcan s.m. 1 (geomorf) Deschidere, crater în scoarța terestră prin care magma, sub formă de lavă, de gaze etc., iese la suprafață, dînd naștere unei forme de relief muntoase, conice; relief conic, cu caracter muntos, rezultat prin acumularea lavei și a produselor piroclastice în jurul craterului. Obiectele casei, așa cum le-a surprins lava vulcanului, au fost duse și depozitate la muzeul din Napoli (RALEA). ◊ Vulcan activ = vulcan care continuă să erupă periodic. Vulcani periodici v. periodic. Vulcan stins v. stins. ◊ Expr. A sta (ca) pe un vulcan = a fi amenințat de o primejdie, de un pericol gata oricînd să se dezlănțuie, ◊ Compar. În istorie puterile irezistibile lucrează în ascuns ca vulcanii de pe fundul mării (BLA.). △ (sugerează ideea de înflăcărare, de forță năvalnică, devastatoare. Sufletul lui e un vulcan (HEL.). 2 (geomorf.) Vulcan noroios = ridicătură conică formată prin erupția la suprafața pămîntului a gazelor degajate dintr-un zăcămînt de hidrocarburi care au antrenat apă și nămol. 3 Fig. Loc de unde poate porni o acțiune primejdioasă; stare de lucruri periculoasă sau amenințătoare; pericol iminent. Nu lux, nu automobile și castele, puiule! Astea-s pojghița care acopere un vulcan de dureri (REBR.). 4 Fig. Om cu un temperament impetuos. Eram un tînăr vulcan în plină erupție literară (VOIC.). • pl. -i. /<it. vulcano, germ, Vulkan; cf. lat. vulcanus, -i <nm. pr. Vulcan, zeul focului, în mit. romană.