VORBÁREȚ, -Ă, vorbareți, -e, adj. (Înv.) 1. Vorbăreț. 2. (Învechit) Fig. Expresiv, elocvent, grăitor. – Vorbi + suf. -areț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VORBÁREȚ s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vorbáreț adj. m., pl. vorbáreți; f. sg. vorbáreță, pl. vorbárețe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink