VOLUBIL, -Ă, volubili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are ușurință și rapiditate în vorbire, care vorbește mult și repede; (despre manifestări ale oamenilor) mobil, spontan, prompt. Otilia începu să-i dea explicații volubile. CĂLINESCU, E. O. I 40. Își execută presupușii amici fără nici o cruțare, cu o inventivitate volubilă de care se miră singur. C. PETRESCU, O. P. I 92. ◊ (Adverbial) Luminița își scutură pănd pe spate și explică volubil. C. PETRESCU, Î. I 7. Ne-a venit o langustă vie... și-i înșira foarte volubil toată lista prospăturilor sosite de dimineață. CARAGIALE, O. II 82. 2. (Despre unele plante) Care își înfășoară tulpina mlădioasă în jurul unui arac, al unei sfori etc. Zorelele sînt plante volubile.