volubil, -ă adj. 1 (despre oameni) Care vorbește mult și cu ușurință; care dispune de un debit bogat și rapid; care este fluent, locvace. Dimineața și în cursul zilei următoare însă,... e din nou proaspăt, volubil, senin (BĂN.). ◊ (adv.) Le contemplă, pe Nora vorbind volubil și pe Maria ascultînd silită (CA. PETR.). ♦ (despre manifestări ale oamenilor) Care se produce în chip firesc, fără efort, spontan, prompt; care este mobil. Avea un mod de a ameți pe unele femei prin excentricitatea lui volubilă (CĂL.). ◊ (adv.) Sabina imitase volubil pe jupîn Fișei (CE. PETR.). 2 (bot.; despre plante sau despre tulpina, ramurile etc. ale lor) Care își poate înfășura tulpina în spirală în jurul unui suport. • pl. -i, -e. /<fr. volubile, lat. volubĭlis, -e.