volta² vt [At: CONTEMP. 1953, nr. 376, 4/3 / V: ~ti, ~tui / Pzi: ~tez / E: ns cfvolta¹] (Plutărit) A rostogoli buștenii cu ajutorul țapinelor.

volta¹ [At: ABC MAR. / E: it volta] 1 i (Plutărit) Termen prin care se dă semnalul către lucrătorii dintr-o echipă ca să rostogolească bușteanul cu ajutorul țapinelor. 2 av (Îe) A da ~ A rostogoli sau a răsturna spre a fi rostogolit un buștean cu ajutorul țapinelor. 3 s (Îlav) De-a ~ De-a rostogolul. 4 i (Mrn) Termen prin care se dă comanda de a se lega o parâmă care să împiedice virarea navei. 5 i (La jocurile de copii) (Auto)comandă pentru săritul de pe o înălțime. 6 av (Îe) A face ~ A pleca repede (învârtindu-se) dintr-un loc. 7 s (Îe) A-și face ~tă A-și lua vânt înainte de a sări sau de a alerga. 8 sf (Muz) Voltă (8).

volta¹ interj. 1 (mar.) Comandă pentru virarea unei nave. 2 (în plutărit) Termen prin care se dă semnalul către lucrătorii dintr-o echipă ca să rostogolească buștenii cu ajutorul țapinelor. • /<it. volta, imper. lui voltare „a întoarce”.

volta³ vb. I. 1 intr. (mar.) A executa, a face să execute o voltă. 2 tr. (în plutărit; compl. indică bușteni) A rostogoli cu ajutorul țapinelor. • prez.ind. -ez. /<it. voltare, fr. volter.

volta² s.f. 1 Dans cu mișcare rapidă, cunoscut de la începutul sec. 18, în care bărbatul învîrte partenera în aer, considerat precursor al valsului. 2 (muz.) Indicație, sub acolade drepte, care arată că măsurile finale trebuie să fie repetate prima oară (prima volta) sau a doua oară (seconda volta). • /<it. volta.

VOLTA s.f. (Muz.) Semn de repetiție care arată măsurile finale ce trebuie să fie executate prima oară (prima volta) sau a doua oară (secunda volta); voltă (3) [în DN]. [< it. volta].

VOLTA interj. (Mar.) Comandă pentru a opri virarea. [Cf. voltă (2) [în DN]].

VOLTA² vb. intr. (mar.) a executa, a face să execute o voltă (3). (< it. voltare, fr. volter)

VOLTA³ interj. (mar.) comandă pentru a opri virarea. (< voltă)

VOLTA¹ s. f. 1. vechi dans de origine provensală, vioi, cu întoarceri. 2. (muz.) indicație, sub acolade drepte, care arată că măsurile finale trebuie să fie repetate prima oară (prima ~) sau a doua oară (secunda ~); voltă (5). (< it. volta)^[1]

Volta m. fizician italian, celebru prin lucrările sale asupra electricității, inventator (1799) al pilei voltaice (1745-1827).

VOLTĂ, volte, s. f. 1. Mișcare în formă de cerc sau de arc de cerc. ♦ Fig. Schimbare (bruscă) de atitudine. ♦ (Scrimă) Mișcare (de rotație) făcută pentru a evita loviturile adversarului. 2. Manevră de rotație executată de o ambarcațiune sau de o navă cu pânze pentru a face ca vântul să fie primit din celălalt bord. ◊ Voltă în vânt = schimbare a direcției împotriva vântului. Voltă sub vânt = schimbare a direcției în sensul vântului. 3. Semn care indică repetarea unui fragment muzical, de fiecare dată cu un alt sfârșit. – Din fr. volte.

volt² sn vz voltă

voltă sf [At: HELIADE, O. II, 10 / V: (rar) volt (Pl: volturi) sn / Pl: ~te / E: it volta, fr volte] 1 Mișcare circulară. 2 (Spc) Mișcare circulară a unui cal într-un manej. 3 (Fig) Schimbare bruscă de atitudine. 4 (Spt) Mișcare (de rotație) la scrimă făcută pentru a evita loviturile adversarului. 5 (Mrn) Manevră de rotație făcută de o ambarcație cu pânze pentru schimbarea bordului din care primește vântul. 6 (Mrn; îs) ~ în vânt Manevră pentru schimbarea direcției vasului împotriva vântului. 7 (Mrn; îs) ~ sub vânt Manevră pentru schimbarea direcției vasului în sensul vântului. 8 (Muz) Semn care indică repetarea unui fragment muzical, de fiecare dată cu un alt sfârșit Si: volta (8).

volti v vz volta

voltui v vz volta²

voltă s.f. 1 Mișcare în formă de cerc sau de arc de cerc (făcută mai ales de un călăreț cu calul în manej). Iarăși... o oprire, iarăși locuste care săreau peste cîmp cu volte smintite (SADOV.). 2 fig. Schimbare (bruscă) în atitudine, trecere subită de la o concepție la alta. Se ilustră chiar din prima legislatură prin cîteva volte de o adresă și agilitate în adevăr artistice (VLAH.). 3 (scrimă) Mișcare bruscă (de rotație) făcută pentru a para o lovitură a adversarului la scrimă. 4 (mar.) Manevră de schimbare de direcție a unei ambarcațiuni sau a unei nave (cu pînze), pentru a utiliza cît mai eficient puterea vîntului. ◊ Voltă în vînt = manevră de schimbare de direcție împotriva vîntului. Voltă sub vînt = manevră de schimbare de direcție în sensul vîntului. 5 (mar.) Buclă de fixare a capătului unei parîme. 6 (muz.) Semn care indică repetarea unui fragment muzical, de fiecare dată cu un alt sfîrșit. • pl. -e. /<fr. volte, it. volta.

VOLTĂ, volte, s. f. 1. Mișcare în formă de cerc sau de arc de cerc. ♦ Fig. Schimbare (bruscă) în atitudine, trecere subită de la o concepție la alta. ♦ (Scrimă) Mișcare (de rotație) făcută pentru a evita loviturile adversarului. 2. Manevră de rotație făcută de o ambarcație sau de o navă cu pânze pentru schimbarea bordului din care primește vântul. ◊ Voltă în vânt = manevră pentru schimbarea direcției împotriva vântului. Voltă sub vânt = manevră pentru schimbarea direcției în sensul vântului. 3. Semn care indică repetarea unui fragment muzical, de fiecare dată cu un alt sfârșit. – Din fr. volte.

VOLTĂ, volte, s. f. 1. Mișcare în formă de cerc sau de arcuri de cerc. Plutei care vine cu mare viteză la vale, plutașii trebuie să-i dea... o suplețe de pasăre care face o voltă în zbor. BOGZA, C. O. 374. Iarăși... o oprire, iarăși lăcuste care săreau spre cîmp cu volte smintite. SADOVEANU, M. C. 105. Cu șervetul la gît, cu obrajii clăbuciți de săpun, urmărea prin oglindă voltele briciului din mîna care făcea gesturi dezordonate. BART, E. 71. ♦ Fig. Schimbare (bruscă) în atitudine, trecere subită de la o concepție la alta. Se ilustră chiar din prima legislatură prin cîteva volte de o adresă și agilitate în adevăr artistice,. VLAHUȚĂ, la CADE. ♦ (Scrimă) Mișcare făcută pentru a evita loviturile adversarului. 2. Manevră făcută de o navă cu pînze pentru a-și schimba direcția. ◊ Volta-n vînt = manevră pentru schimbarea direcției vasului împotriva vîntului. Sifliile încep să sune pe punte, oamenii grăbiți se strîng la posturi... «Gata de volta-n vînt»... am schimbat drumul spre Caliacra. BART, S. M. 19. Volta sub vînt = manevră pentru schimbarea direcției în sensul vîntului.

VOLTĂ s.f. 1. Mișcare în formă de cerc (făcută mai ales de un călăreț cu calul într-un manej). ♦ Mișcare făcută pentru a para o lovitură a adversarului la scrimă. 2. Schimbare de direcție a unei nave, astfel ca vîntul să treacă dintr-un bord în celălalt. 3. (Muz.) Volta. ♦ (Lit.) Diviziune a canțonei. [< it. volta, cf. fr. volte].

VOLTĂ s. f. 1. mișcare în cerc făcută de un călăreț cu calul într-un manej. 2. (fig.) schimbare (bruscă) de atitudine. ◊ (scrimă) mișcare pentru a para o lovitură a adversarului. 3. schimbare de direcție a unei nave. 4. buclă de fixare a capătului unei parâme. 5. (muz.) volta. ◊ diviziune a canțonei. (< fr. volte)

VOLTĂ ~e f. 1) Mișcare de rotație în jurul axei proprii. 2) Tur complet, executat de un călăreț în manej. 3) sport Mișcare de apărare a scrimerului. 4) mar. Schimbare de direcție a unei nave, astfel ca vântul să lovească în celălalt bord. /<fr. volte, it. volta

voltă f. 1. mișcare în cerc a cailor într’un manej; 2. în scrimă: mișcare spre a para loviturile; 3. fig. schimbare completă și subită: a face volte politice.

*vóltă f., pl. e (fr. volte, d. it. volta. V. volută, boltă, volbură, vultoare, revoltă). Învîrtire a caluluĭ în fugă așa în cît să descrie un cerc. În scrimă, întorsătură p. a para o lovitură. Fig. Schimbare subită în părerĭ, în atitudine: o voltă politică. V. viraj.

volta² (indicație muzicală) (it.) s. f. (prima/seconda ~)

volta¹ interj.

volta² (muz.) (it.) s. f.

volta¹ interj.

volta (muz.) s. f.

volta interj.

voltă (mișcare circulară) s. f., g.-d. art. voltei; pl. volte

voltă (mișcare circulară) s. f., g.-d. art. voltei; pl. volte

voltă (mișcare circulară) s. f., g.-d. art. voltei; pl. volte

volta (cuv. it. „întoarcere, răsucire”, „dată, oară”) I. 1. Dans vioi în măsura de 6/8, răspândit în sec. 16 și 17 în Italia, Franța, Germania și Anglia. 2. În cazul repetării unui fragment muzical cu două finaluri deosebite, acestea poartă deasupra lor, sub acolade* drepte, indicațiile 1^ma v. (prima v. „prima oară”) și, respectiv, 2^da v. (seconda v. „a doua oară”), sau, mai frecvent, abrev. 1. și 2. (V. și abreviații). II. V. baladă (I, 2).

volti dubito (expr. it. „întoarce grabnic”), indicație de întoarcere a foii, utilizată în manuscrise sau în partituri* vechi tipărite, aflate la sfârșitul unei pagini unde s-ar putea crede, dintr-un motiv sau altul (o dublă bară (II, 4), o cadență (1)), că se află finalul piesei. De obicei apare abrev. v.s.

volta, voltez v. t., v. i. (cart.) a trișa la jocul de cărți prin procedeul „voltei”.

a face volta expr. (cart.) a trișa amestecând normal cărțile, dar păstrând deasupra sau dedesubt o formație, cunoscută doar de cel care dă cărțile, introdusă în joc la schimbarea cărților.

voltă, volte s. f. (cart.) tehnică de trișat constând în amestecarea normală a cărților, cu păstrarea deasupra ori dedesubt a unei formații, cunoscută doar de cel care dă cărțile, introdusă în joc la schimbarea cărților.

voltă prin baladare expr. v. voltă.