opțiuni
  • info
2 intrări
13 definiții

Explicative DEX

volburare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: hol~, ~lvu~ / Pl: ~rări / E: volbura] (Înv) Învolburare.

bolbora2[1] v vz volbura

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

holburi v vz volbura

volbora v vz volbura corectat(ă)

volbura [At: CANTEMIR, HR. 170 / V: (înv) bolbori, hol~, holbori, hulburi, ~bora, ~vora, ~vura, (îrg) ~ri / Pl: volbur, ~rez / E: volbură] 1-3 vtri A (se) învolbura. 4 vt (Ban; d. vânt; c. i. zăpada) A spulbera și a troieni. 5 vr (Reg; îf hulburi) A amesteca depunerile de pe fundul unui vas cu lichidul de deasupra.

volburi v vz volbura

volvora v vz volbura

volvura v vz volbura

volvurare sf vz volburare

volbura vb. I. tr., refl., intr. (înv., reg.) A (se) învolbura, a (se) învîrteji. Vîntul turbat Peste Ocean zburînd dezlănțat Alți munți va nălța, unda volborînd (HEL.). • prez.ind. -ez, volbur. /volbură + -a.

BULBURA vb. I v. volbura.

VOLBURA, pers. volbură, vb. I. Refl. (Despre apă, vînt) A se învolbura. – Variantă: bulbura vb. I.

Ortografice DOOM

volbura vb., ind. prez. 3 sg. volbură

Intrare: volburare
volburare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • volburare
  • volburarea
plural
  • volburări
  • volburările
genitiv-dativ singular
  • volburări
  • volburării
plural
  • volburări
  • volburărilor
vocativ singular —
plural —
volvurare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: volbura
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • volbura
  • volburare
  • volburat
  • volburatu‑
  • volburând
  • volburându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • volbură
 (să)
  • volbure
  • volbura
  • volbură
  • volburase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • volbură
 (să)
  • volbure
  • volburau
  • volburară
  • volburaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bulbura
  • bulburare
  • bulburat
  • bulburatu‑
  • bulburând
  • bulburându‑
 singular plural
  • bulbură
  • bulburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bulbur
 (să)
  • bulbur
  • bulburam
  • bulburai
  • bulburasem
a II-a (tu)
  • bulburi
 (să)
  • bulburi
  • bulburai
  • bulburași
  • bulburaseși
a III-a (el, ea)
  • bulbură
 (să)
  • bulbure
  • bulbura
  • bulbură
  • bulburase
plural I (noi)
  • bulburăm
 (să)
  • bulburăm
  • bulburam
  • bulburarăm
  • bulburaserăm
  • bulburasem
a II-a (voi)
  • bulburați
 (să)
  • bulburați
  • bulburați
  • bulburarăți
  • bulburaserăți
  • bulburaseți
a III-a (ei, ele)
  • bulbură
 (să)
  • bulbure
  • bulburau
  • bulburară
  • bulburaseră
volvura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
volvora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
volburi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
volbora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
holburi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

volburaverb

  • 1. (Despre apă, vânt) A se învolbura. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.