volbura [At: CANTEMIR, HR. 170 / V: (înv) bolbori, hol~, holbori, hulburi, ~bora, ~vora, ~vura, (îrg) ~ri / Pl: volbur, ~rez / E: volbură] 1-3 vtri A (se) învolbura. 4 vt (Ban; d. vânt; c. i. zăpada) A spulbera și a troieni. 5 vr (Reg; îf hulburi) A amesteca depunerile de pe fundul unui vas cu lichidul de deasupra.