Definiția cu ID-ul 1254353:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

voinicesc, -ească adj., s.f. I adj. 1 De voinic, vitejesc. Toate te înveselesc aici: ...înfățișarea mîndră și voinicească a gospodarilor, chipul rumăn și luminos al rucărencelor (VLAH.). ◊ Luptă voinicească (și subst. f.) = luptă corp la corp; trîntă. Lasă sabia drăcească, Hai la luptă voinicească (POP.). ♦ Ext. Eroic, legendar. 2 De flăcău, de bărbat (tînăr); puternic, viguros; zdravăn, bine făcut; bărbătesc. Au să guste și ele dulceața unei strîngeri voinicești, de mult jinduită (VOIC.). ♦ (despre acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care dovedește, trădează forță, putere, robustețe, vigoare. Cîteva voinicești lovituri de lopată avîntară micul vas departe de coastă (ODOB.). ◊ (glum.) Cum să știți voi ce este o masă voinicească și un somn sănătos? (CA. PETR.). 3 (înv.) Ostășesc. Să afla la o ceată voinicească, de oaste (DOS.). II s.f. (art.) 1 (reg.) Modalitate de a înota, constînd în întinderea alternativă a brațelor în lături, fără a mișca picioarele care se țin lipite unul de altul. 2 Numele unui dans popular cu mișcare vioaie, executat de patru sau opt flăcăi și însoțit de strigături. ♦ Melodie după care se execută acest dans. • pl. -ești. /voinic + -esc.