VOI², voiuri, s. n. (Rar) 1. Rînd de împletitură de papură sau de nuiele într-o leasă sau în pereții unuî pătul de păstrat porumbul; pleter, zboi. Închisorile care se fac, fie pe maluri, fie în gîrle, sînt toate compuse din bețe de trestie sau de lemn, împletite cu papură sau cu tei. Fiecare rînd de împletitură se numește un voi. ANTIPA, P. 576. 2. (Mai ales la pl.) Fîșie de pămînt (arabil); ogor (lung și îngust). Porumburile de peste trei voiuri de loc păreau că fumegă. SANDU-ALDEA, U. P. 58.