vizita vb. I. tr. 1 A merge acasă la cineva pentru a-l vedea (din prietenie, din datorie profesională etc.); a face cuiva o vizită. Ai să-mi indici pe cine să vizitez, cu cine să vorbesc și ce să cer (ARGH.). ◊ (refl. recipr.) Nu mai sînt în relații bune, nu se mai vizitează. ♦ (despre medici) A face un examen medical unui pacient. 2 (compl. indică localități, muzee, obiective etc.) A se duce, a merge (în grup) să vadă, să cunoască. Grupul nostru a vizitat toate muzeele din oraș. 3 A merge la fața locului pentru a inspecta, a controla; a cerceta, a examina cu atenție, făcînd o descindere la fața locului. Porni pe drumurile de țară, în trăsură sau căruță, cum i-a fost la îndemînă, să viziteze școalele din județul Vaslui (CĂL.). • prez.ind. -ez. /<fr. visiter, lat., it. visitare.