vilca s. f. (bot.; cuv. amerind.) ◊ „Locuitorii din Vilcombe [Peru] își datorează vârsta venerabilă unei excelente circulații sanguine, care s-ar datora, la rândul ei, combinării unei slabe presiuni atmosferice cu o abundență de oxigen emanând dintr-o plantă, «vilca», foarte răspândită în regiune și a cărei caracteristică este degajarea unei cantități deosebit de mari de oxigen.” R.l. 1 II 78 p. 6