13 definiții pentru „vigoare”   declinări

VIGOÁRE s. f. 1. Forță fizică, putere (de lucru, de acțiune); energie; vitalitate. 2. (în loc. adj.) În vigoare = (despre legi, dispoziții etc.) valabil într-o anumită perioadă de timp. – Din fr. vigueur, lat. vigor, -oris.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

VIGOÁRE s. f. 1. Forță fizică, putere (de lucru, de acțiune); energie; vitalitate. 2. (În loc. adj.) În vigoare = (despre legi, dispoziții etc.) valabil într-o anumită perioadă de timp. – Din fr. vigueur, lat. vigor, -oris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

vigoáre s. f., g.-d. art. vigórii
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VIGOÁRE s. 1. v. energie. 2. v. bărbăție. 3. v. tărie. 4. tărie, vehemență. (Își susține opinia cu ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Vigoare ≠ impotență, indolență, moleșală.
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VIGOÁRE f. 1) Forță fizică a unei ființe în plină dezvoltare; putere de viață; vitalitate. 2) Capacitate de a desfășura o activitate intelectuală eficientă. ~ea spiritului. 3): În ~ care este valabil într-o anumită perioadă de timp; aplicat în prezent. [G.-D. vigorii] /<fr. vigueur, lat. vigor, ~oris
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VIGOÁRE s.f. Forță fizică; energie. ◊ (Despre legi) În vigoare = valabil într-un anumit timp. [Gen. -orii. / < fr. vigueur, lat. vigor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VIGOÁRE s. f. forță fizică, putere; energie. ♦ (despre legi) în ~ = valabil într-un anumit timp. (< fr. vigueur, lat. vigor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

vigoáre s. f., g.-d. art. vigórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vigoáre s. f. – Forță, putere. Lat. vigorem (sec. XIX). – Der. viguros, adj., din fr. vigoureux.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

vigoare f. 1. puterea de a lucra: a fi în vigoare, se zice de legile sau datinile cari își conservă întreaga lor autoritate; 2. forță fizică (a unei ființe însuflețite, a unei plante); 3. fig. energie: vigoare de stil.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*vigoáre f. (lat. vigor). Forță, putere, vioicĭune: vigoarea tinerețeĭ, (fig.) a imaginațiuniĭ, a stiluluĭ. Energie, tărie: a lucra cu vigoare. Tărie, valoare: vigoarea legilor. A fi în vigoare, a fi robust, (fig.) a avea forța de a face să fiĭ ascultat: legea care era în vigoare atuncĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

A-ȘI PIERDE VIGOAREA a nu-l mai ține balamalele (pe cineva), a nu-l ține cureaua, a se zaharisi.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink