VIESPAR, (1) viespare, s. n., (2, 3) viespari,s. m. Cuib de viespi. Au fost vîrîți într-un tîrg plin nu ca un stup, ci ca un viespar. SADOVEANU, Z. C. 344. (Cu pronunțare regională) Scorburile sălciilor bătrîne erau pline de vespare. SANDU-ALDEA, U. P. 106. 2. (Entom.) Gărgăun. 3. (Ornit.) Albinărel.