vicar s.m. 1 (bis.) Episcop care suplinește un cleric de rang mai înalt, îndeplinind diverse funcții administrative; (înv.) vicareș. Eu primesc să fiu vicarul episcopului din Toledo (CA. PETR.). ◊ (adj.) Preot vicar. ◊ (în organizarea Bisericii Romano-Catolice) Vicar apostolic = cleric însărcinat de către papă cu administrarea religioasă a unor provincii aflate în țări cu altă religie dominantă. Vicarul (sau vicar al) lui Hristos = Papa. 2 (ist.) Persoană care ținea locul cuiva căruia îi urma imediat în rang. ♦ Funcționar din organizarea mai tîrzie a Imperiului Roman, care administra o dioceză imperială. • pl. -i. /<fr. vicaire, lat. vicarĭus, -ii „locțiitor”.