VIBRANT, -Ă, vibranți, -te, adj. 1. Care vibrează; p. ext. care produce sunete puternice (v. răsunător). Dinăuntrul apelor [Oltului] încep să se audă chemările lungi, vibrante... ale trimbiților metalice. BOGZA, C. O. 126. Acea voce mlădioasă și vibrantă care mergea de la cîntec pînă la tunet. SADOVEANU, E. 158. ◊ Consoană vibrantă (și substantivat, f.) = consoană care se rostește prin atingerea ușoară a vîrfului limbii de alveolele incisivilor superiori, ceea ce formează succesiv mai multe ocluziuni alveolare foarte slabe și foarte scurte. 2. Fig. Care face să vibreze, care pune în mișcare sentimente; emoționant, impresionant. Declarația lui vibrantă, străbătută de mîndrie stăpînită... încălzi pe arhiduce și-i făcu bucurie. VORNIC, P. 113. 3. Care se manifestă puternic, plin de viață. Era o făptură vibrantă de energie. C. PETRESCU, C. V. 207.