vibrant, ~ă [At: MARIN, F. 25/17 / Pl: ~nți, ~e / E: fr vibrant] 1 a (D. corpuri, obiecte, părți ale obiectelor etc.) Care vibrează (1) Si: vibratil (1), vibrator² (1), vibratoriu (4), (asr) vibrând (1). 2 a (D. sunete, melodii etc.) Care are modulații Si: vibrator² (3). 3 a (D. sunete, melodii etc.) Care răsună (ca un ecou) Si: vibrator² (4). 4-5 sf, a (Fon) (Consoană lichidă) care se pronunță printr-o succesiune rapidă de închideri și deschideri ale canalului fonator, determinată de vibrarea părții superioare a glotei, a uvulei, a vălului palatin sau a apexului. 6 a (D. glas) Care are o sonoritate cu variații de ton sau cu modulații (din cauza unei anumite stări sufletești, a unei emoții puternice etc.). 7 a (Fig; d. oameni) Care este stăpânit de o emoție puternică Si: (rar) vibratil (3), vibrator² (8). 8 a (Fig; d. sentimente, manifestări etc. ale oamenilor) Care trădează o emoție puternică Si: emoționant, impresionant, patetic, vibrator² (9), vibratoriu (5).