vexil sn [At: BOJINCĂ, A. II, 135/2 / S și: vecsil / Pl: ~e / E: lat vexillum, fr vexille] 1 (Ant) Steagul unei cohorte romane. 2 (Ant) Trupă orânduită într-un anumit corp. 3 (Înv; pgn) Steag. 4 Pavilion al unei nave. 5 (Bot) Petală superioară a florilor leguminoaselor (care formează stegulețul).