vergea s.f. 1 Băț subțire, lung și flexibil, obținut dintr-o ramură dreaptă de arbore sau dintr-o tulpină de arbust; nuia, vargă. ♦ Băț subțire, lung și flexibil folosit ca instrument pentru aplicarea de lovituri corporale. ♦ (la pl.) Mănunchi de vergele care se folosea ca instrument de pedeapsă corporală. ♦ Ext. Lovitură aplicată cuiva (peste corp) cu acest fel de băț. ♦ Baghetă de care se folosesc magicienii, vrăjitorii etc. în practicile lor. 2 Analog. Bară subțire (cilindrică și flexibilă), de obicei de lemn sau de metal, folosită pentru a susține, a fixa etc. ceva.; vargă, băț, nuia. ♦ (tehn.) Fiecare dintre barele de oțel moale care constituie armătura pieselor de beton armat. 3 Numele unor unelte, al unor obiecte, al unor părți de unelte etc. alcătuite dintr-o vergea sau asemănătoare cu vergeaua ca formă, avînd diverse întrebuințări. ♦ Fiecare dintre bețișoarele introduse între firele de urzeală pe măsură ce acestea se înfășoară pe sulul războiului de țesut, pentru a le separa și a le întinde; fuscel. ♦ Spec. Sucitor. 4 (reg.) Fiecare dintre șipcile care se bat paralel, la mică distanță una de alta, pe pereți sau pe tavanele de lemn pe care se fixează muruiala. 5 (reg.) Fiecare dintre barele de lemn sau de metal care formează un grilaj sau un gard. ♦ Spec. Gratie (la fereastră). • pl. -ele. și vergică, (reg.) vergeauă, vergeală s.f., vergel subst. /lat. *virgĕlla = virgŭla, -ae.