VEREȘ < magh. vörös „sîngeros” și verés „bătaie”. 1. Vereș, T. stăpîn al s. Veresești pe Tazlău (Versești) 1546 (mss Singeorgiu). Veariș 1414 (Cost I); Veariș zis și Vereș = Veriș = Viriș b, (Dm); Vereșiu act.; Verișești = Virișești s. (Dm). 2. Verîș b. (16 A I 359). 3. Vereșceac (Dm); Verășciac (16 A IV 228).