verbal,-ă adj. 1 (în opoz. cu „scris”) Care se face sau care se transmite prin viu grai; care caracterizează limba vorbită, vorbirea; oral. ◊ (adv.) Vrea să discute și să rezolve verbal disputa. ◊ Notă verbală = notă diplomatică nesemnată, predată ambasadorului unui stat străin, echivalentă cu o declarație orală. Proces-verbal v. proces. 2 Care privește cuvintele ca mijloc sau fel de exprimare a unei idei, a unei creații etc. Fraza scriitorului prezintă o mare imaginație verbală. ♦ (despre manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care se exprimă cu ajutorul cuvintelor. Patriotismul verbal este o boală rușinoasă (SADOV.). ◊ Flux verbal v. flux. 3 (gram.) Care aparține verbului, referitor la verb, al verbului; care provine dintr-un verb, de verb. De la un verb se pot crea mai multe abstracte verbale. ◊ Flexiune verbală = conjugare. Abstract verbal v. abstract. Predicat verbal v. predicat. • pl. -i, -e. /<fr. verbal, lat. verbalis, -e.