VENTRILOC, -Ă, ventriloci, -e, s. m. și f. Persoană care. poate rosti cuvintele fără a mișca buzele și a deschide gura, dînd impresia că vorbește din pîntece. Vorbi... nemișcat, ca un om neînsuflețit, de cîrpă; un om mecanic din cei aduși pe scenă la reprezentațiile de ventriloci. C. PETRESCU, C. V. 288. ◊ Fig. (Adjectival) [Gramofonul:] Eu sînt un mecanism, precoce, Sînt o cutie ventrilocă, Un fericit concurs de piese cu acțiune reciprocă. TOPÎRCEANU, P. 80. – Variantă: ventrilog, -ă (VLAHUȚĂ, O. A. III 69) s. m. și f.