vegetație s.f. 1 Totalitatea plantelor și a fitocenozelor care cresc și se dezvoltă într-o anumită regiune, zonă, țară etc. ◊ Fig. E o adevărată vegetație tropicală de talente (PÂRV.). ♦ Ansamblu de plante distribuite pe suprafața globului în funcție de factorii ecologici și de necesitățile de trai. ◊ Etaj de vegetație v. etaj. Vegetație palustră v. palustra. ♦ Restr. Verdeață. Pe cîmpie era multă vegetație. 2 (Proces de) creștere, de dezvoltare și de întreținere a vieții unei plante; vegetare. ◊ Loc.adj. De vegetație = care determină sau face posibil procesul de creștere, de dezvoltare și de întreținere a plantelor. Un teren care-și refăcuse oarecum toată forța lui primitivă de vegetație (CONST.). 3 (med.; mai ales la pl.) Tumoare (benignă) care se dezvoltă pe piele sau pe mucoase; polip. • pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv.) vegetațiune, veghetație s.f. /<fr. végétation, lat. vegetatĭo, -onis; cf. germ. Vegetation.