veacă sf [At: LB / V: vecă / Pl: veci, vece / E: vsl вѣко „pleoapă” (Cf slovenul veka „capac, pleoapă”)] 1 (Reg) Perete circular de lemn (sau de metal) al sitei sau al circului. 2 (Reg; pex) Sită. 3 (Trs; Mun) Cerc sau formă de lemn ori de metal care se folosește ca tipar pentru caș. 4 (Reg) Unealtă folosită de ciobani la mestecarea zerului sau a laptelui pus la fiert, ca să nu se prindă. 5 (Trs) Cerc de lemn sau de fier așezat în jurul pietrelor morii sau ale râșniței pentru a împiedica risipirea făinii. 6 (Trs) Cutie cilindrică în care sunt așezate pietrele morii. 7 (Reg) Betelie la cioareci. 8 (Trs; Ban) Bor² (la pălărie). 9 (Reg) Oală mare de lut. 10 (Reg) Măsură de greutate pentru unele produse agricole, a cărei mărime este de aproximativ 1,75 kg.