VARVARA forma calend. ort. pt. Barbura, < lat. Barbara; VARVAR lat. Barbarus. I. Feminine. 1. Vărvara, mold. (16 A IV; – ard. (Moț); Avărvarei, E. act. Varvari fam. ard. act., matronim (inform. Al. Cristurean) 2. Vîrvara, 1726, ard. (Paș; Ard; Mar); Vîrvoară, ard. (Viciu 35) 3. Virvară, mar. (Ard, I 245). 4. Vîrvari (Ard II 141); Cu v trecut în f: Fărvara (B Cr 75). 5. Cu apocopă A) Varva (Moț); B) Vîrva f. (16 A I 63, 327); C) Verva (Mar). 6. Scurtat: Arva v. ac. 7. Cu apoc. Var-: Vară, N. act. și derivatele, v. acesta Partea II-a;. + -uca, Văruca, ard. (etim. Paș), cf. ard: văruca „verișoară”. II. Forme de masculin: 1. *Varvăr: marital. Vărvăroaia f, olt. (Sd XXII); matronim: Avărvăroaie, N., act. 2. Vărvora b. -(17 B I 269). 3. Varvăriciu, cu soția sa Vărvara mold., 1696 (RI II 147). 4. Prob. Vorvoreanu, fam., olt., după un top. *Vîrvor, cu asimilare regresivă. 5. Cu v < h: Vărhare b (16 B VI 185); Varharoae (16 B I 125) marital; cf. blg. въpxapи, în plural, „ramuri”.