8 intrări
93 de definiții
din care- explicative (43)
- morfologice (26)
- relaționale (12)
- etimologice (2)
- specializate (2)
- enciclopedice (2)
- argou (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VARA adv. În timpul verii. /<lat. vera
PIERDE, pierd, vb. III. I. 1. Tranz. A nu mai ști unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). ◊ Expr. A(-și) pierde șirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire). 2. Tranz. A nu mai cunoaște sau a nu mai găsi drumul, locul etc. căutat; a greși direcția. ◊ Expr. A(-i) pierde (cuiva) urma = a nu mai ști unde se află, unde poate fi găsit. A-și pierde (sau, refl., a i se pierde) urma (ori urmele) = a nu mai putea fi găsit; a dispărea. ♦ Refl. A se rătăci de grupul în care se afla. 3. Refl. Fig. A se lăsa absorbit de ceva, a se cufunda în... 4. Refl. Fig. A fi cuprins, copleșit de un sentiment, de o emoție; a nu mai ști ce să facă. II. Tranz. 1. A fi deposedat de..., a rămâne fără..., a nu mai avea; spec. a irosi, a risipi. ◊ Expr. A pierde din mână = a scăpa un prilej favorabil. A pierde pământul de sub picioare = a) a nu-și mai putea păstra echilibrul din cauza unei proaste stări fizice, a unui pas greșit etc.; b) a fi pe punctul de a pierde o anumită situație materială sau socială. A-și pierde viața = a muri; a fi omorât. A-și pierde cunoștința (sau simțirea) = a leșina. A-și pierde cumpătul (sau răbdarea) = a nu se mai putea stăpâni, a se enerva. ♦ A rămâne fără o parte a corpului, fără un organ, fără o facultate fizică sau intelectuală, a nu se mai putea folosi de o parte a corpului, de o facultate. ◊ Expr. A pierde sânge = a avea hemoragie. A pierde laptele = (despre femelele unor mamifere) a le scădea sau a le înceta secreția laptelui (într-o perioadă când aceasta ar trebui să fie normală). A-și pierde mințile = a înnebuni. ♦ (Despre plante) A i se usca (și a-i cădea) frunzele, rodul etc. 2. (Pop.; despre femei) A avorta. 3. A fi lipsit (pentru totdeauna) de o ființă dragă; a rupe relațiile (de prietenie) cu cineva, a fi părăsit. 4. A fi învins într-un război, într-o întrecere; a nu câștiga un proces etc. 5. A sosi prea târziu, a nu ajunge sau a nu face ceva la timp. 6. A folosi timpul în mod nerațional, irosindu-l sau profitând insuficient de el. ◊ Expr. Fără a (mai) pierde vremea = imediat, repede, neîntârziat. ◊ Compus: pierde-vară s. m. și f. = om care își irosește timpul, care nu muncește și umblă fără niciun rost. III. 1. Tranz. (Pop.) A ucide, a omorî. ♦ Refl. A muri. ♦ Tranz. și refl. A(-și) cauza un mare rău, neajuns etc.; a pune sau a se afla într-o situație extrem de grea. 2. Tranz. (Înv. și pop.) A distruge, a nimici (popoare, țări, așezări, bunuri materiale etc.). 3. Tranz. (Pop.) A face să dispară, să piară; p. ext. a compromite. 4. Refl. A ieși din câmpul vizual, a nu se mai vedea; a dispărea. ♦ Fig. A trece neobservat, neluat în considerație. ♦ Tranz. A nu mai putea urmări cu privirea pe cineva sau ceva, a nu mai vedea. ◊ Expr. A pierde (pe cineva) din ochi = a iubi foarte mult. 5. Refl. (Despre sunete, voci, zgomote) A-și diminua treptat intensitatea, a deveni din ce în ce mai slab; a se stinge. – Lat. perdere.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VARĂ, veri, s. f. Anotimpul cel mai călduros al anului, cuprins între primăvară și toamnă și reprezentând (în emisfera boreală) intervalul de timp de la 22 (21) iunie până la 23 septembrie. ♦ Loc. adj. De vară = a) necesar în timpul verii; care se poartă în timpul verii; care se practică vara; b) (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodește vara; văratic. ◊ Loc. adv. La vară = în vara viitoare, în vara care urmează. Astă-vară = în vara care a trecut. (În) vara asta = în vara în care ne aflăm. (Pop.) An-vară = în vara anului precedent. De cu vară = fiind încă vară. Peste vară = în timpul verii. ♦ (Adverbial; în forma vara) în cursul anotimpului mai sus definit; în fiecare an, în cursul acestui anotimp. – Lat. vera (=ver „primăvară”).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VĂR, VARĂ, veri, vere, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu copiii fraților și surorilor părinților săi; gradul de rudenie respectiv. 2. (La voc. m.) Termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut. – Lat. [consobrinus] verus, [consobrina] vera.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VĂRA, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÂRÎ, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țâță-vară i vz țițivară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țâțî-vară[1] i vz țițivară
- În definiția principală, această variantă este scrisă: țâțâ-vară — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vară [At: PSALT, 148 / Pl: veri, (îvr) vere, (reg) vări / E: ml vera (ver „primăvară”)] 1 sf Anotimpul cel mai călduros al anului, care urmează după primăvară și precedă toamna și care, în emisfera nordică, corespunde perioadei de timp delimitate convențional între solstițiul din 21 iunie și echinocțiul din 23 septembrie. 2 sf Perioadă caldă în climatele temperate. 3 (Met; îs) ~ra Sfântului Martin sau (pop) ~ra Sfinților Arhangheli Perioadă de încălzire care se înregistrează, uneori, în prima jumătate a lunii noiembrie. 4 sf (D. plante; îla) De ~ Care ajunge la maturitate și rodește1 în timpul verii (1). 5 sf (D. fructe; îal) Care se coace vara (22) (de timpuriu) Si: văratic. 6 sf (D. unele activități etc.; îal) Care se efectuează în timpul verii (1). 7 sf (D. unele sporturi; îal) Care se practică în timpul verii (1). 8 sf (Mai ales d. obiecte de îmbrăcăminte; îal) Care este adecvat verii (1). 9 sf (D. locuințe; îal) Care este folosit în timpul verii (1). 10 sf (D. localuri publice; îal) Care funcționează în timpul verii (1). 11 sf (Îlav) Astă-~ În timpul verii (1) care a trecut. 12 sf (Pop; îlav) An-~ În timpul verii (1) anului precedent. 13 sf (Îla) De astă-~ Din vara (1) precedentă. 14 sf (Pop; îe) Plânge rîsul de astă-~ Se spune despre cineva care regretă prea târziu. 15 sf (Îlav) La (sau, înv, de) ~ În timpul verii (1) următoare. 16 sf (Îal) La începutul verii (1) următoare. 17 sf (Pop; îlav) De cu ~ (sau ~ra) Încă din timpul verii (1). 18 sf (Îlav) Peste (sau pe) ~ În timpul verii (1). 19 sf (Îal) Pe toată durata verii (1). 20 sf (Reg; îe) La ~ra cailor Se spune despre perioada de mijloc a verii (1), când, căldurile fiind foarte mari, caii sunt loviți de streche. 21 sf (Reg; îae; șîf la ~ra calului) Niciodată. 22 av (Îf ~ra, verile) În timpul verii (1). 23 av (Îaf) În fiecare vară (1). 24 av (Îaf) La începutul verii (1). 25 sf (Pop) Timp cald. 26 sf (Înv; fig; îs) ~ra vieții Vârstă de deplină dezvoltare și de maturitate a cuiva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
văr, vară [At: (a. 1505), cf MIHĂILĂ, D. 173 / Vc: (m) vere, (rar) vărule, (A și: reg, vărule), vereo sm / Pl: veri, vere / E: ml (consobrinus, -a) verus, -a] 1 smf (Adesea determinat de un aps) Grad de rudenie între copiii sau descendenții persoanelor care sunt frați ori surori. 2 smf Persoană care are aceiași bunici (sau ascendenți mai îndepărtați) cu o alta, fără a fi fratele sau sora sa, considerată în raport cu aceasta. 3 sm (Fam; la vocativ) Termen de adresare către o persoană de sex masculin care marchează un raport de egalitate între vorbitori sau care exprimă o atitudine condescendentă. 4 smf (Fam; la vocativ) Adresare retorică utilizată de cineva în cursul unei povestiri (orale), pentru a-și marca afectiv implicarea față de cele relatate și pentru a menține interesul auditorului. 5 sm (Trs; Mun; de obicei construit cu verbul „a se prinde”) Prieten al cuiva, legat de acesta prin jurământ, până la moarte Si: (pop) fârtat (1), frate (8) de cruce. 6 smp (Ast; reg; art.) Numele unei constelații nedefinite mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
văra [At: NECULCE, L. 106 / V: (reg) ~ri / Pzi: ~rez / E: vară] 1 vi (Îvp; d. oameni) A petrece vara într-un anumit loc (favorabil traiului). 2 vi (Pop; d. oi sau d. alte animale erbivore, pex, d. păstori) A rămâne de primăvara până toamna în locuri favorabile pășunatului, mai ales la munte. 3 vt (D. păstori) A ține oile sau alte animale erbivore de primăvara până toamna în locuri favorabile pășunatului, mai ales la munte. 4 vi (D. păsări migratoare) A petrece vara într-un anumit loc care oferă condițiile necesare procurării hranei, reproducerii etc. 5 vt (Reg) A scutura cânepa de vară pentru a cădea polenul peste floarea cânepei de toamnă în vederea polenizării acesteia. 6 vt (Pex) A culege (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vări v vz văra
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vârî [At: URECHE, L. 111 / Pzi: vâr, (îrg) ~răsc / E: vsl ] 1 vt A introduce. 2 vt A înfunda. 3 vt A cufunda (1). 4 vt (Îe) A-și ~ (ceva) în cap A învăța. 5 vt (Îae) A-și forma o prejudecată (despre ceva sau cineva). 6 vt (Îe) A ~ (cuiva ceva) în cap A face (pe cineva) să înțeleagă bine (ceva). 7 vt (Îae) A convinge pe cineva de adevărul unui fapt (eronat). 8 vt (Îae) A sugera cuiva ceva. 9 vt (Îe) A ~ (cuiva ceva) pe gât A forța pe cineva să accepte ceva împotriva voinței proprii. 10 vt (Fam; îe) A-și ~ coada (în ceva) A interveni în chestiuni care nu-l privesc. 11 vt (Pfm; îe) A-și ~ dracul (necuratul, naiba etc.) coada A se ivi neînțelegeri sau complicații neașteptate. 12 vt (Îe) A-și ~ (sau a-i ~ cuiva) mințile (sau, rar, mintea) în cap A-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale. 13 vt (Îae) A se cuminți sau a face să se cumințească. 14 vt (Îe) A ~ pe dracu în sân (sau, reg, în cămașă) A arăta dragoste și bunăvoință unui om nerecunoscător. 15 vt (Îe) A ~ banii în buzunar A-și însuși în mod ilicit o sumă de bani (care revine de drept altcuiva). 16 vt (Îe) A-și ~ mâna până-n cot în banul public sau a-și ~ mâinile până la coate în banii cuiva A comite o fraudă. 17 vt (Îae) A sustrage o sumă de bani din avutul cuiva. 18 vt (Îe) A ~ (cuiva ceva) sub (sau în) nas A prezenta (ceva cuiva) cu insistență. 19 vt (Rar; îe) A ~ răspuns A-și exprima părerea. 20 vt (Reg; îe) A-și ~ capul în gard A nu ști unde să se ascundă de rușine. 21 vt (Reg; îe) A ~ (cuiva) o rață-n traistă A pricinui (cuiva) neliniște, îngrijorare. 22 vt (Fam; îe) A o ~ pe mânecă A se speria de consecințele faptelor sale Si: a o sfecli, a o băga pe mânecă. 23 vt (Îe) A-și ~capul (la cineva sau, reg, pe ceva) A se angaja (la cineva). 24 vt (Înv; îe) A o ~ cu oiștea în gard A face o gafă. 25 vt (Fam; îe) A ~ un fitil (sau fitiluri) A țese intrigi, provocând discordie. 26 vt (Reg; îe) A nu-și ~ capu-n roată A nu se expune pericolului. 27 vt (C. i. corpuri ascuțite) A înfige. 28 vt (Rar; îe) A-i ~ (cuiva) un cuțit în suflet A-i pricinui (cuiva) neliniște, supărare. 29 vt (Prin exagerare) A se apropia (de...). 30 vt (Îe) A-și ~ nasul A cerceta cu indiscreție Si: a iscodi. 31 vt (Îae; șîe a-și ~ nasul în toate, a-și ~ nasul pretutindenea, a-și ~ nasul unde nu-i fierbe oala) A se amesteca (inoportun) în chestiuni care nu-l privesc. 32 vt A include. 33 vt A insera. 34 vt (C. i. bani, capital) A investi. 35 vt (Fig) A inocula. 36 vt (Fig) A stârni. 37 vt (C. i. ființe; cu diverse determinări locale introduse prin prepoziții și care indică un spațiu închis) A face să intre (de bună voie sau forțat). 38 vt (Îe) A ~ (pe cineva) la (sau în) pușcărie (sau la închisoare, în temniță, în ocnă) A face să fie închis, întemnițat. 39 vt (Îe) A ~ (pe cineva) (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) A omorî (pe cineva). 40 vt (Îae) A pricinui (cuiva) supărări foarte mari. 41 vt (C. i. oameni) A face să fie angajat într-un post2. 42 vt (C. i. oameni) A determina să facă un anumit lucru (reprobabil). 43 vt (C. i. oameni) A face să fie copleșit (de…). 44 vr (D. ființe) A pătrunde (într-un spațiu închis sau acoperit). 45 vr (Îe) A se ~ sub pielea (cuiva) A câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea (cuiva). 46 vr (Îe) A se ~ în dragoste (la cineva) A căuta să câștige încrederea (cuiva). 47 vr (Înv; îe) A se ~ sub aripile (cuiva) A obține protecția (cuiva). 48 vr (Îe) A se ~ în sufletul (cuiva) A plictisi (pe cineva), manifestând un interes sau o simpatie prea insistentă, agasantă. 49 vr (Îe) A se ~ în ochii (sau, rar, în auzul cuiva) A agasa (2) (pe cineva). 50 vr (Îe) A se ~ ca musca (în curul calului sau în băligar) A se amesteca cu insistență, nepoftit, în treburile altuia. 51 vr A se înghesui (în mulțime). 52 vr A se amesteca (intervenind într-un fel oarecare). 53 vr A se angaja ca…
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
veri1 c [At: CORESI, EV. 68 / V: ver / E: ml *velis (pzi 2 *volere)] (Înv; în construcții corelative cu el însuși, cu „sau” ori cu „au”) Ori (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vară s.f. Anotimpul cel mai călduros al anului, care urmează după primăvară și precedă toamna și care reprezintă (în emisfera boreală) intervalul de timp de la solstițiul din 22 (21) iunie pînă la echinocțiul din 23 septembrie. ◊ (cu determ. sau cu prep., loc.prep. cu care formează constr. stabile, arătînd timpul cînd sau cît se petrece acțiunea vb.) Nu am plecat nicăieri toată vara. ◊ (meteor.) Vara Sfintului Martin sau (în America de Nord) vară indiană, (pop.) vara Sfinților Arhangheli = perioada de încălzire care se înregistrează uneori în prima jumătate a lunii noiembrie. Miezul verii sau miez de vară v. miez. Miază vară v. miază. Vara lui mioi v. mihoi. ◊ Loc.adj. De vară = a) (despre unele activități, sporturi etc.) care se efectuează în timpul verii, care se practică în timpul verii; b) (despre fructe, plante etc.) care ajunge la maturitate, care se coace, rodește vara (de timpuriu); c) care este necesar în timpul verii; care se poartă în timpul verii; care se practică vara. Δ Grădină de vară v. grădină. ◊ Loc.adv. De astă-vară = din vara precedentă. La vară = în vara viitoare, în vara care urmează. Astă-vară = în vara care a trecut. (În) vara asta = în vara în care ne aflăm, (pop.) An-vară = în vara anului precedent. De cu vară = fiind încă vară. Peste vară = în timpul verii. ♦ (adv.; în forma „vara” sau „verile”) În cursul anotimpului verii; în fiecare an, în cursul acestui anotimp; de la începutul verii. Vara, cu un rucsac în spate... ar fi explorat munții (CĂL.). • pl. veri. /lat. vēra, pl. lui ver, -is „primăvară”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
văr, vară s.m., s.f. 1 s.m., s.f. (adesea determ. de un adj.pos.) Grad de rudenie între copiii sau descendenții persoanelor care sînt frați sau surori. ♦ Persoană care se află cu alta într-o asemenea relație de rudenie, considerată în raport cu aceasta; (pop.; fam.) verișcan. ◊ (cu determ. care indică ierarhia gradului de rudenie) Văr bun sau vară bună v. bun. Văr mare v. mare. Văr primar (sau vară primară) v. primar. 2 s.m. (fam.; la voc.) Termen de adresare către o persoană de sex masculin, care marchează un raport de egalitate între vorbitori sau care exprimă condescendență. Nu-s om rău, vere, măcar că mă arată mutra așa (POPA). ♦ Termen întrebuințat în cursul unei povestiri, pentru a exprima uimire, mirare, admirație etc. S-o fi văzut, măi vere, zicea povestitorul, cît era de ticăloasă (SADOV.). • pl. veri, vere. /lat. [consobrīnum] vērum, [consobrīnam] vēram.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
văra vb. I. (pop.) 1 intr. (despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ (despre păstori) A rămîne de primăvara pînă toamna cu animalele erbivore, mai ales cu oile, în locuri favorabile pășunatului. 2 tr. (compl. indică animale erbivore, mai ales oi) A ține la pășune (la munte) în timpul verii. ◊ (intr.) Nu ne dă informații cu privire la numărul vitelor mari care vărau pe Călimani (VUIA). • prez. ind. -ez. /vară + -a.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
vîrî vb. IV. 1 tr. A băga, a introduce; a cufunda. Astupă cu îngrijire stecla cu dopul, o vîrî în sîn, își luă comanacul din cap și... începu a mînca cu smerenie și cumpătat (HOG.). ◊ expr. A-i vîrî cuiva (ceva) pe gît = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. Părerea lui... să nu ne-o vîre nouă cu de-a sila pe gît! (CAR.). A-i vîrî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru. Are să trebuiască să înveți... bucoavnă sîrbească și să-ți vîri în cap stihuri de Omer (SADOV.); b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat. Ăsta ți-a vîrît în cap prostiile (CĂL.); c) a sugera cuiva ceva. El ți-a vîrît în cap că ar trebui să plecați. A-și vîrî (sau a-i vîrî cuiva) mințile în cap = a) a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; b) a se cuminți sau a face să se cumințească. Sper ca acest preaviz îți va vîrî mințile în cap (CĂL.). A vîrî (cuiva ceva) sub (sau în) nas = a pune în față, a prezenta cu insistență. O să-mi vîre în nas cine știe ce sentință de evacuare! (GAL.). A vîrî vrajbă (sau zîzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. Își vîră (sau și-a vîrît) naiba (sau necuratul etc.) coada (undeva sau în ceva), se spune cînd într-o situație se ivesc neînțelegeri sau complicații (neașteptate). Diavolul vrajbei nu cuteza să-și vîre coada între ei (ISP.). A-și vîrî coada în ceva v. coadă. A-și vîrî capul (sănătos sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie v. evanghelie. A vîrî un fitil (sau fitiluri, fitile) v. fitil. A-și vîrî nasul în ceva (ori undeva, în toate, peste tot, unde nu-i fierbe oala) v. nas. A(-i) vîrî (cuiva) pumnul în gură v. pumn. ♦ (compl. indică corpuri ascuțite) A înfige, a împlînta. Alsacianul a spus că-i vîră sabia în piept (CA. PETR.). ♦ (compl. indică bani, bunuri materiale) A investi, a plasa. N-ar avea unde să meargă, toată averea lor fiind vîrîtă în cele două moșii (REBR.). 2 tr. (compl. indică ființe; cu determ. locale care indică spații închise) A-l face să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). Îi putu urni cu nuiaua din urmă... și-i vîrî în tîrlă (VOIC.). ◊ expr. A vîrî pe cineva (de viu) în groapă (sau în pămînt) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile. Mai tare comanda, mai tare! că te vîr înpămînt! (SADOV.); b) a cauza cuiva supărări foarte mari. Numai aceste erau de ajuns, ba și de întrecut, s-o vîre în groapă pe biata babă (CR.). A vîrî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. Familia, puternică, se socotește insultată și-l vîră pe reclamant la închisoare (CĂL.). 3 tr. (compl. indică oameni; cu determ. care indică o reacție nedorită de cel vizat, o faptă reprobabilă, o circumstanță nefavorabilă) A împinge, a îmboldi (la...); a face să fie cuprins, copleșit (de...). La așa vreme te face să pierzi răbdarea și fără să vrei te vîră în păcat (CR.). ◊ expr. A vîrî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria (foarte) tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimînta, a înfricoșa. Să nu mai zici că vine lupul, moș Nichifor, că mă vîri în toate boalele (CR.). Să-ți spun drept, cucoane, că m-ai vîrît în spărieți cu pistolul dumitale (HOG.) A (se) vîrî în (ori la) belea v. belea. A vîrî pe cineva în păcat v. păcat. A vîrî pe cineva în toate grozile morții v. tot. 4 refl. (despre ființe; cu determ. care indică de obicei spații închise sau acoperite) A intra, a se băga undeva. Se vîrî sub o blană de urs și adormi (DELAVR.). ◊ expr. A se vîrî sub pielea cuiva = a cîștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. Se vîrîse sub pielea milionarului, îi ajunsese un fel de mînă dreaptă (PER.). A se vîrî în sufletul cuiva v. suflet. A se vîrî ca o șopîrlă v. șopîrlă. ♦ A se înghesui (pentru a pătrunde undeva). Se vîrîrî printre oameni cum putură, să vadă mai de-aproape despre ce e vorba (CA. PETR.). ♦ A se amesteca (intervenind cu ceva într-un sens oarecare). S-a tot vîrît ba să fie la cumpărarea moșiei, ba acuma la împărțirea pămînturilor (REBR.). 5 refl., tr. A face ca cineva să fie angajat, a angaja sau a se angaja într-un serviciu. Ionică se vîră argat (CĂL.). • prez.ind. vîr. /<sl. veche въврѣтн.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VARĂ, veri, s. f. Anotimpul cel mai călduros al anului, cuprins între primăvară și toamnă și reprezentând (în emisfera boreală) intervalul de timp de la 22 (21) iunie până la 23 septembrie. ◊ Loc. adj. De vară = a) necesar în timpul verii; care se poartă în timpul verii; care se practică vara; b) (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodește vara; văratic. ◊ Loc. adv. La vară = în vara viitoare, în vara care urmează. Astă-vară = în vara care a trecut. (În) vara asta = în vara în care ne aflăm. (Pop.) An-vară = în vara anului precedent. De cu vară = fiind încă vară. Peste vară = în timpul verii. ♦ (Adverbial; în forma vara) În cursul anotimpului mai sus definit; în fiecare an, în cursul acestui anotimp. – Lat. vera (= ver primăvară).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VĂR, VARĂ, veri, vere, s. m. și f. 1. Grad de rudenie între copiii sau descendenții persoanelor care sunt frați sau surori; persoană care se află cu alta într-o asemenea relație de rudenie, considerată în raport cu aceasta. 2. (La voc. m.) Termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut. – Lat. [consobrinus] verus, [consobrina] vera.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VĂRA, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VÂRÎ, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-l privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a se face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neințelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
PIERDE-VARĂ s. m. invar. Om care-și pierde timpul fără folos, stă degeaba, nu e bun de nimic; leneș. Scoală, scoală, pierde-vară! Toate plugurile ară, Numai tu șezi în cămară! MARIAN, S. 46. Prietenul meu Chiriac a lui Goian, un lainic și un pierde-vară ca și mine. CREANGĂ, A. 16. Și s-o vezi înconjurată de un roi de pierde-vară. EMINESCU, O. I 157.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VARĂ, veri, s. f. Cel mai cald anotimp al anului, între primăvară și toamnă, reprezentînd (în emisfera boreală) intervalul de timp de la 21 iunie pînă la 21 septembrie. Era în iunie, în plină vară, și soarele s-a arătat din nou parcă mai puternic, mai dogoritor. STANCU, U.R.S.S. 172. Mergeam încet prin cîmpia încălzită de soarele verii. SADOVEANU, O. VII 306. Că nu ț-am fost mîndr-o seară, Ci doi ani întregi ș-o vară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 47. (Poetic) E atîta vară-n aer, e atît de dulce zvonul. EMINESCU, O. I 152. ◊ (Adverbial, în forma vara) În timpul verii, peste vară. Vijelii, ispite au trecut, Cum trec vara norii peste baltă. BENIUC, V. 9. Aici petrecea el vara și iarna. EMINESCU, N. 41. Cine vara stă și doarme Iarna biet, moare de foame. ◊ Loc. adj. De vară = a) necesar în timpul verii; care se practică vara. Haină de vară. Sport de vară; b) (despre plante, fructe etc.) care se coace vara, văratic. Am semănat grîu de vară Ș-o ieșit numai secară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 163. Cîte poame sînt de vară Nice una nu-i amară. id. ib. 209. ◊ Loc. adv. La vară = în vara care urmează, în vara anplui viitor. Ba s-a însura la toamnă, ba la iarnă, ba la primăvară, ba la vară. CREANGĂ, O. A. 185. Astă-vară = în vara care a trecut. Astă-vară sugeai țîță, Ș-acum dai badei guriță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 391. (În) vara asta = în vara în care sîntem. Vara asta se însoară și el. An vară = în vara anului precedent. Își încercase el creioanele colorate din cutioara căpătată an vară. C. PETRESCU, R. DR. 15. De cu vară = fiind încă vară. De cu vară, pentru iarnă, de cojoc să te-ngrijești. Peste vară = în timpul verii. ◊ Expr. Vara sfinților arhangheli = timpul cald și prielnic ca vara, care se întîmplă să fie uneori la început de noiembrie. Astfel au lucrat toată săptămîna cît a mai ținut vara sfinților arhangheli. SADOVEANU, P. M. 82.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VĂR, VARĂ, veri, -e, s. m. și f. 1. Grad de rudenie; persoană considerată în raport cu copiii fraților și surorilor părinților săi sau cu soțiile și soții acelora. Toate surorile și verele mele au năvălit, săptămîna asta, peste mine. HOGAȘ, M. N. 24. Vărul Leonil m-o închis aici, neneacă. ALECSANDRI, T. I 58. Unde joacă văr cu vară, Amiroasă-a primăvară. ȘEZ. I 71. ◊ Văr bun v., bun4 (VII). Văr dulce v. dulce1 (II 6). Văr de-al doilea v. doilea. Văr primar v. primar12 (4). 2. (La vocativ, numai la m.) Apelativ familiar pentru un prieten. Nouă nu ne dai un păhărel, vere? se linguși Holbea. REBREANU, I. 21. Cînd se căftănea vreun boier, mă, duceam la el cu taraful meu de-i ziceam: «Și la mai mare, vere!». ALECSANDRI, T. 81.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VĂRA, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale, p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva. Astă-vară mi-am vărat Sub o cetină de brad. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 63. Astă-vară am vărat Colo-n muntele cel nalt, Cu luna, cu soarele Și cu căprioarele. ALECSANDRI, P. P. 291. ♦ (Rar) A fi la căldură. Trupu-mi vărează și capu-mi iernează (Cuiul). GOROVEI, C. 117. ♦ Tranz. (Cu privire la animale) A ține la pășune bună, la hrană. Cine vărează oile bine, poate fi fără grijă iarna.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÎRÎ, vîr, vb. IV. 1. Tranz. (Uneori în concurență cu băga) A băga, a introduce. Felix se înroși la față și vîrî repede mîna în buzunar. CĂLINESCU, E. O. I 36. Cu pușca, cu torba, gros înfășurat în căldura hainelor, mă sui și îmi vîr picioarele în fîn. SADOVEANU, O. VII 331. Domnul vîră adînc capul pe ferestruică înăuntru, împiegatul surprins de această mișcare se dă-napoi. CARAGIALE, O. II 211. Pune roata la loc, vîră leuca, sucește lamba. CREANGĂ, P. 125. ◊ Expr. A-și vîrî nasul în ceva (undeva sau în toate) v. nas (1). A-și vîrî coada (în ceva) v. coadă (1). A-și vîrî dracul coada v. coadă (1). A-i vîrî cuiva ceva pe gît = a sili pe cineva să accepte ceva împotriva voinței sale. A-i vîrî cuiva ceva în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; a sugera cuiva ceva. Cine ți-a vîrît în cap și una ca aceasta? CREANGĂ, P. 194. A-și vîrî capul sănătos (sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie v. evanghelie. A-și vîrî (sau a vîrî cuiva) mințile în cap = a se cuminți (sau a face pe cineva să se cumințească). Să le vîre mințile în cap pe o sută de ani. DUMITRIU, N. 78. Vîră-ți mințile în cap și învață rînduiala lumii ș-a vieții, c-a să-ți prindă bine. SADOVEANU, O. VIII 213. A vîrî vrajbă = a semăna neînțelegeri, ură; a face intrigi. Scaraoschi... a dat poroncă tuturor slugilor sale... să vîre vrajbă între oameni. CREANGĂ, P. 144. ♦ A înfige, a împlînta. (Fig.) Titu Herdelea se strecură afară. Roșu îi vîrîse un cuțit în suflet. REBREANU, R. II 79. ◊ (Cu complementul «bani», «capital») A învesti. A trebuit să-mi vîr tot capitalul în porci, din care pricină am rămas calic. ȘEZ. II 220. 2. Tranz. (Cu privire la oameni) A face să intre undeva (de bunăvoie sau forțat); (cu privire la animale) a conduce, a mîna înăuntru. Doamne... blagoslovește-mi turbinca asta, că ori pe cine-oi vrea eu, să-l vîr într-însa. CREANGĂ, P. 300. Mîndrele, cînd l-au zărit, înainte i-au ieșit. Una poarta-i deschidea, Una-n casă mi-l vîra. SEVASTOS, C. 297. ◊ Expr. A vîrî pe cineva (de viu) în groapă (în mormînt sau în pămînt) = a) (în amenințări) a omorî pe cineva. Mai tare! că te vîr în pămînt. SADOVEANU, O. VI 205; b) a pricinui cuiva supărări mari, a ucide pe cineva cu zile. Aceste erau de ajuns... s-o vîre în groapă pe biata babă. CREANGĂ, P. 14. A vîrî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile) sau în sperieți (sau în toți sperieții) sau în groază (sau în toate grozile morții) = a speria tare (pe cineva), a îngrozi. Am să te vîr și eu în toate grozile morții. CREANGĂ, P. 58. Să nu mai zici că vine lupul, Moș Nichifor, că mă vîri în toate boalele. id. ib. 121. Mi-a ieșit înainte un urs grozav care m-a vîrît în toți sperieții. id. ib. 186. A vîrî (pe cineva) în (sau la) belea V. belea. ♦ (Cu determinarea «la pușcărie», «la închisoare» sau un echivalent al acestora) A face ca cineva să fie închis, întemnițat. Asta... e în stare să-și vîre pe tată-său și pe mă-sa la pușcărie. C. PETRESCU, C. V. 112. ♦ Tranz. fact. (Cu diverse determinări care indică o ocupație, o meserie) A face să fie angajat într-un serviciu. Îl vîrîse în slujbă aproape de doi ani. VORNIC, P. 195. 3. Refl. A intra, a se băga (într-un spațiu îngust). Jap era prea bucuros de această singurătate, se vîra sub divan și observa din umbră. GALACTION, O. I 307. S-a dezbrăcat singură și îndată s-a vîrît în pătuceanul ei de odinioară. REBREANU, R. I 207. Trebuie să mă vîr iar în așternut, să mă-ncălzesc. CARAGIALE, O. III 137. Mezinul se vîrî iute în horn. CREANGĂ, P. 23. ♦ A se înghesui. Cineva se vîră în mine, mă strînge de braț și tremură. SAHIA, N. 120. Focurile chirigiilor se stinseseră: oameni și vite dormeau pe coceni, vîrîndu-se cuminți unii într-alții, jos, la pămînt. CARAGIALE, P. 36. ◊ Expr. A se vîrî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva manifestîndu-i un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insinuant. Ai reușit să te vîri în sufletul Irinei și într-al meu. BARANGA, I. 189. A se vîrî sub pielea cuiva = a căuta să cîștige încrederea sau dragostea cuiva, a se insinua pe lîngă cineva. Era pericol să i se vîre sub piele femeia asta. DUMITRIU, N. 129. ♦ Fig. A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). Ziaristul să rămîie în lumea lui, nu să se vîre printre ciocoi, să-și adoarmă conștiința. REBREANU, R. I 210. Ar fi trebuit să se vîre în acel popor din Transilvania, ar fi trebuit să-l întrebe ce-l doare. IONESCU-RION, C. 28.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VARĂ1 veri f. 1) Anotimp al anului care cuprinde, în emisfera nordică, lunile iunie, iulie, august. ◊ De ~ a) necesar pentru vară; b) care are loc vara. La ~ în timpul verii viitoare. Astă ~ vara trecută. De cu ~ încă din timpul verii. Pierde-vară om care nu are nici o ocupație, care nu face nimic; haimana. [G.-D. verii] /<lat. vera
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VARĂ2 vere f. Persoană de sex feminin considerată în raport cu fiica sau cu fiul unchiului ori a mătușii. /<lat. verus, ~a
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A VĂRA ~ez 1. intranz. rar (despre persoane) A petrece vara undeva. 2. tranz. (animale) A ține la pășune în timpul verii. /Din vară
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A VÂRÎ vâr tranz. 1) (obiecte) A face să intre înăuntru; a băga; a introduce. ◊ A-i ~ cuiva (ceva) pe gât a forța pe cineva să facă ceva contra voinței sale. A-i ~ cuiva (ceva) în cap a) a face pe cineva să înțeleagă bine ceva; b) a-i insufla cuiva ceva. A-și ~ (sau ~ cuiva) mințile în cap a se cuminți sau a cuminți pe cineva. 2) (persoane) A face pe cineva să intre undeva benevol sau forțat. 3) (animale) A mâna, a băga înăuntru. ~ vacile în ocol. ◊ ~ pe cineva (de viu) în groapă (în mormânt sau în pământ) a-i amărî viața cuiva; a omorî. /<sl. virĕti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE VÂRÎ mă vâr intranz. A interveni între alții. ◊ ~ în sufletul cuiva a plictisi pe cineva cu cerințe insistente. ~ sub pielea cuiva a câștiga susținerea cuiva prin lingușire. /<sl. virĕti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pierdevară m. cel ce-și pierde timpul cu nimicuri.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vară f. anotimp coprins între primă-vară și toamnă, începe la 22 Iunie și se sfârșește la 22 Septemvrie. [Macedo-rom. veară = lat. VERA, pl. primăvară].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vară f. fiica fratelui sau a surorii: vară bună. [V. văr].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vârî v. a (se) băga afund. [Slav. VRĬETI, a pune înăuntru].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
perde-vară m. gen. al luĭ. Omu care-șĭ perde timpu în zadar: niște perde-vară. S’ar putea zice și f. o perde-vară, dar numaĭ la nom. și ac.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) váră f., pl. verĭ (lat. ver, primăvară, pl. vera, care a fost considerat ca fem. sing. ca și’n primăvară. Mrom. veară). Anotimpu dintre primăvară și toamnă, cel maĭ călduros (22 Ĭuniŭ – 22 Septembre). Adv. În timpu veriĭ: vara e cald, vara am stat la munte.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) váră f., pl. vere (din *veară, fem. d. văr). V. văr.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
văr, vară s., pl. verĭ, vere (lat. vêrus, vêra, adevărat, adevărată, subînț. consobrinus, văr, consobrina, vară. D. rom. vine ung. vér. V. adevăr). Fiu saŭ fiĭca unchĭuluĭ saŭ mătușiĭ, copiiĭ fraților între eĭ (numițĭ și verĭ primarĭ. Aĭ verilor îs verĭ de al doilea). Vest. Epitet de dragoste (une-orĭ și ironic), ca și frate: ĭa stăĭ, vere! V. verișor și veric.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
văréz v. intr. (d. vară 1). Petrec vara: oile vărează la munte. V. învărez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) verĭ, pl. d. vară 1.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vîr, a -î v. tr. (din maĭ raru vîrăsc, d. bg. *viram, na-viram și za-viram, vîr, care vine d. vsl. vrĭeti-vron, a închide. V. vretie. Cp. cu pîrăsc, tîrăsc, zădărăsc). Bag, introduc: a vîrî sulița’n coastă. A te vîrî, a intra, a te insinua: nu te vîrî în societatea lor! A te vîrî slugă, a te vîrî la stăpîn, a te face servitor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vara adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
astă-vară (vara trecută) adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!pierde-vară (fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui pierde-vară; pl. pierde-vară
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vară1 (anotimp) s. f., g.-d. art. verii; pl. veri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vară2 (rudă) s. f., g.-d. art. verei; pl. vere
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+vară-mea/-ta/-sa (pop., fam.) s. f., g.-d. art. vară-mii/-tii/-sii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
văra (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. vărez, 3 vărează; conj. prez. 1 sg. să vărez, 3 să văreze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vârî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vâr, 3 vâră, imperf. 1 vâram; conj. prez. 1 sg. să vâr, 3 să vâre
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+verile adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
astă-vară (vara trecută) adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pierde-vară s. m. și f., g.-d. lui pierde-vară; pl. pierde-vară
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vară1 (anotimp) s. f., g.-d. art. verii; pl. veri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vară2 (rudă) s. f., g.-d. art. verei; pl. vere
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
văra (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 vărează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vârî (a ~) vb., ind. prez. 3 vâră, 1 pl. vârâm, imperf. 3 sg. vâra, perf. s. 3 sg. vârî 3 pl. vârâră; conj. prez. 3 să vâre; ger. vârând; part. vârât
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
astă-vară adv.
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
astă-vară adv. (în tempo rapid: as-vară)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pierde-vară s. m., f. invar.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vară (anotimp) s. f., g.-d. art. verii; pl. veri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vară (rudă) s. f., g.-d. art. verei; pl. vere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
văra vb., ind. prez. 1 sg. vărez, 3 sg. și pl. vărează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vârî vb., ind. prez. 1 sg. vâr, imperf. 3 sg. vâra, conj. prez. 3 sg. și pl. vâre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
astă-vară
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
pierde-vară
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
vîrî (imperf. vîra)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
pierde-vară invar.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
Vara ≠ iarna
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PIERDE-VARĂ s. târâie-brâu, (reg.) suflă-n-vânt. (Un ~ pe care nu te poți baza.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘOIM DE VARĂ s. v. erete.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VARĂ s. verișoară.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VÂRÎ vb. 1. v. băga. 2. a băga, a introduce, a pune. (~ vinul în damigeană, găina în traistă.) 3. a băga, a introduce, a trece. (~ ața prin urechea acului.) 4. a se băga, a intra, a se introduce. (S-a ~ în spărtura din zid.) 5. v. înfige. 6. v. îndesa. 7. v. îmbulzi. 8. v. închide. 9. v. amesteca. 10. a se angaja, a se băga, a intra, a se încadra, a se tocmi, (pop.) a se învoi, a merge, a se năimi, a se prinde, a veni, (prin Mold. și Bucov.) a se apuca. (S-a ~ argat la un moșier.) 11. v. investi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PIERDE-VARĂ s. tîrîie-brîu, (reg.) suflă-n-vînt. (Un ~ pe care nu te poți baza.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șoim de vară s. v. ERETE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VARĂ s. verișoară, (reg.) vărușană, vericea, vericică, verișană, verișcană, (Munt.) șoală. (Sînt ~ primare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VÎRÎ vb. 1. a băga, a introduce. (~ mîna în apă, cheia în broască.) 2. a băga, a introduce, a pune. (~ vinul în damigeană, găina în traistă.) 3. a băga, a introduce, a trece. (~ ața prin urechea acului.) 4. a se băga, a intra, a se introduce. (S-a ~ în spărtura din zid.) 5. a băga, a împlînta, a înfige, (rar) a implanta, (înv. și reg.) a petrece. (A ~ cuțitul în el.) 6. a băga, a îndesa, a înfunda, a trage. (~ căciula pe cap.) 7. a se băga, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi. (Nu vă ~ așa în mine!) 8. a băga, a închide, a pune. (Îl ~ la arest.) 9. a se amesteca, a se băga, a interveni. (Nu s-a ~ în discuțiile noastre.) 10. a se angaja, a se băga, a intra, a se încadra, a se tocmi, (pop.) a se învoi, a merge, a se năimi, a se prinde, a veni, (prin Mold. și Bucov.) a se apuca. (S-a ~ argat la un moșier.) 11. a băga, a investi, a plasa. (Cît capital a ~ în această afacere?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Vară ≠ iarnă
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A văra ≠ a ierna
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A vârî ≠ a scoate
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
vară (veri), s. f. – Anotimpul cel mai călduros al anului. – Mr. veară, megl. vęră, istr. vęrę. Lat. vēra, pl. de la vēr, tratat ca în primavera (Pușcariu 1875; REW 9213), cf. alb. verë (Philippide, II, 657). – Der. văra, vb. (a-și petrece vara; a pășuna vitele în timpul verii); vărat, s. n. (perioadă de vară; timpul în care pasc vitele vara); văratec (var. văratic), adj. (se zice mai ales despre fructele timpurii; locul unde pasc vitele vara; taxa pe pășuni); învăra, vb. refl. (a veni vara). – Cf. primăvară.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vîrî (-r, -ît), vb. – A introduce, a băga. Sl. vrĕti „a închide” (Cihac, II, 457; Tiktin), cf. rus. vrytĭ „a introduce”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
văra, vărez, vb. intranz. – (reg.) 1. A-și petrece vara undeva. 2. A pășuna vitele în timpul verii: „Unde-ai vărat, Mirceo, hei, / De țî fața ca de zmei?” (Țiplea, 1906: 445). – Din vară (< lat. vera) (Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
văra, vărez, vb. intranz. – 1. A-și petrece vara undeva. 2. A pășuna vitele în timpul verii: „Unde-ai vărat, Mirceo, hei, / De țî fața ca de zmei?” (Țiplea 1906: 445). – Din vară (< lat. vera).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Vară v. Varvara I 7.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VĂR subst m., VARĂ subst. f. 1. Văra, R. (Hur 101). 2. Verea (Tel 45); Verescu din Verești (Arh). 3. Verișcani s. (Sur XXII) < subst. verișcan. 4. Cf. Veroiu act.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a se vârî ca musca-n curul calului / vacii expr. a interveni în mod inoportun (într-o discuție, într-o acțiune etc.).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a se vârî pe sub pielea cuiva expr. a încerca prin toate mijloacele să câștige aprecierea cuiva.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a vârî (pe cineva) în belea / în bucluc expr. a pricinui (cuiva) un necaz.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a vârî (pe cineva) în boală / în draci / în groapă / în sperieți expr. 1. a speria tare; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. 2. a enerva, a înfuria.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a vârî în fabrică (pe cineva) expr. a bate (pe cineva).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-i vârî (cuiva) pumnul în gură expr. a împiedica (pe cineva) în mod brutal să vorbească sau să acționeze.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F17) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT347) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
astă-varăadverb
- 1. În vara care a trecut. DEX '09 DLRLC NODEX
- Astă-vară sugeai țîță, Ș-acum dai badei guriță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 391. DLRLC
-
pierde-vară, pierde-varăsubstantiv masculin invariabil pierde-vară, pierde-varăsubstantiv feminin invariabil
- 1. Om care își irosește timpul, care nu muncește și umblă fără niciun rost. DEX '09 DLRLC NODEXsinonime: haimana leneș suflă-n-vânt târâie-brâu
- Scoală, scoală, pierde-vară! Toate plugurile ară, Numai tu șezi în cămară! MARIAN, S. 46. DLRLC
- Prietenul meu Chiriac a lui Goian, un lainic și un pierde-vară ca și mine. CREANGĂ, A. 16. DLRLC
- Și s-o vezi înconjurată de un roi de pierde-vară. EMINESCU, O. I 157. DLRLC
-
vară, verisubstantiv feminin
- 1. Anotimpul cel mai călduros al anului, cuprins între primăvară și toamnă și reprezentând (în emisfera boreală) intervalul de timp de la 22 (21) iunie până la 23 septembrie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Era în iunie, în plină vară, și soarele s-a arătat din nou parcă mai puternic, mai dogoritor. STANCU, U.R.S.S. 172. DLRLC
- Mergeam încet prin cîmpia încălzită de soarele verii. SADOVEANU, O. VII 306. DLRLC
- Că nu ț-am fost mîndr-o seară, Ci doi ani întregi ș-o vară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 47. DLRLC
- E atîta vară-n aer, e atît de dulce zvonul. EMINESCU, O. I 152. DLRLC
- 1.1. (În forma vara) În cursul anotimpului mai sus definit; în fiecare an, în cursul acestui anotimp. DEX '09 DLRLC NODEX
- Vijelii, ispite au trecut, Cum trec vara norii peste baltă. BENIUC, V. 9. DLRLC
- Aici petrecea el vara și iarna. EMINESCU, N. 41. DLRLC
- Cine vara stă și doarme Iarna biet, moare de foame. DLRLC
-
- De vară = necesar în timpul verii; care se poartă în timpul verii; care se practică vara. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Haină de vară. Sport de vară. DLRLC
-
- De vară = (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodește vara. DEX '09 DLRLC NODEXsinonime: văratic
- Am semănat grîu de vară Ș-o ieșit numai secară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 163. DLRLC
- Cîte poame sînt de vară Nice una nu-i amară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 209. DLRLC
-
- La vară = în vara viitoare, în vara care urmează. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Ba s-a însura la toamnă, ba la iarnă, ba la primăvară, ba la vară. CREANGĂ, O. A. 185. DLRLC
-
- (În) vara asta = în vara în care ne aflăm. DEX '09 DLRLC
- Vara asta se însoară și el. DLRLC
-
- An-vară = în vara anului precedent. DEX '09 DLRLC
- Își încercase el creioanele colorate din cutioara căpătată an vară. C. PETRESCU, R. DR. 15. DLRLC
-
- De cu vară = fiind încă vară. DEX '09 DLRLC NODEX
- De cu vară, pentru iarnă, de cojoc să te-ngrijești. DLRLC
-
- Peste vară = în timpul verii. DEX '09 DLRLC
- Vara sfinților arhangheli = timpul cald și prielnic ca vara, care se întâmplă să fie uneori la început de noiembrie. DLRLC
- Astfel au lucrat toată săptămîna cît a mai ținut vara sfinților arhangheli. SADOVEANU, P. M. 82. DLRLC
-
-
etimologie:
- vera (= ver „primăvară”). DEX '09 NODEX
văra, vărezverb
- 1. (Despre animale; prin extensiune despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. DEX '09 DLRLC NODEXantonime: ierna
- Astă-vară mi-am vărat Sub o cetină de brad. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 63. DLRLC
- Astă-vară am vărat Colo-n muntele cel nalt, Cu luna, cu soarele Și cu căprioarele. ALECSANDRI, P. P. 291. DLRLC
- 1.1. A fi la căldură. DLRLC
- Trupu-mi vărează și capu-mi iernează (Cuiul). GOROVEI, C. 117. DLRLC
-
- 1.2. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Cine vărează oile bine, poate fi fără grijă iarna. DLRLC
-
-
etimologie:
- vară DEX '09 DEX '98 NODEX
văr, verisubstantiv masculin vară, veresubstantiv feminin
- 1. Persoană considerată în raport cu copiii fraților și surorilor părinților săi; gradul de rudenie respectiv. DEX '09 DLRLC NODEX
- Toate surorile și verele mele au năvălit, săptămîna asta, peste mine. HOGAȘ, M. N. 24. DLRLC
- Vărul Leonil m-o închis aici, neneacă. ALECSANDRI, T. I 58. DLRLC
- Unde joacă văr cu vară, Amiroasă-a primăvară. ȘEZ. I 71. DLRLC
-
-
-
- 1.4. Văr (?) primar (?). DLRLC
-
- 2. Termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nouă nu ne dai un păhărel, vere? se linguși Holbea. REBREANU, I. 21. DLRLC
- Cînd se căftănea vreun boier, mă, duceam la el cu taraful meu de-i ziceam: «Și la mai mare, vere!». ALECSANDRI, T. 81. DLRLC
-
etimologie:
- [consobrinus] verus, [consobrina] vera. DEX '09 DEX '98 NODEX
vârî, vârverb
-
- Felix se înroși la față și vîrî repede mîna în buzunar. CĂLINESCU, E. O. I 36. DLRLC
- Cu pușca, cu torba, gros înfășurat în căldura hainelor, mă sui și îmi vîr picioarele în fîn. SADOVEANU, O. VII 331. DLRLC
- Domnul vîră adînc capul pe ferestruică înăuntru, împiegatul surprins de această mișcare se dă-napoi. CARAGIALE, O. II 211. DLRLC
- Pune roata la loc, vîră leuca, sucește lamba. CREANGĂ, P. 125. DLRLC
-
- Titu Herdelea se strecură afară. Roșu îi vîrîse un cuțit în suflet. REBREANU, R. II 79. DLRLC
-
- 1.2. A investi bani, capital. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: investi
- A trebuit să-mi vîr tot capitalul în porci, din care pricină am rămas calic. ȘEZ. II 220. DLRLC
-
- A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a face pe cineva să priceapă bine un lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat DEX '09
- A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a sugera cuiva ceva. DEX '09 DLRLC NODEX
- Cine ți-a vîrît în cap și una ca aceasta? CREANGĂ, P. 194. DLRLC
-
- A-și vârî (?) capul (?) sănătos (sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie (?). DLRLC
- A-și vârî nasul (?) în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-l privesc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A-și vârî (?) dracul (?) coada (?). DLRLC
- A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. DEX '09 DLRLC NODEX
- Să le vîre mințile în cap pe o sută de ani. DUMITRIU, N. 78. DLRLC
- Vîră-ți mințile în cap și învață rînduiala lumii ș-a vieții, c-a să-ți prindă bine. SADOVEANU, O. VIII 213. DLRLC
-
- A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi. DEX '09 DLRLCsinonime: învrăjbi
- Scaraoschi... a dat poroncă tuturor slugilor sale... să vîre vrajbă între oameni. CREANGĂ, P. 144. DLRLC
-
-
- 2. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Doamne... blagoslovește-mi turbinca asta, că ori pe cine-oi vrea eu, să-l vîr într-însa. CREANGĂ, P. 300. DLRLC
- Mîndrele, cînd l-au zărit, înainte i-au ieșit. Una poarta-i deschidea, Una-n casă mi-l vîra. SEVASTOS, C. 297. DLRLC
- A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mai tare! că te vîr în pămînt. SADOVEANU, O. VI 205. DLRLC
-
- A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a cauza cuiva supărări foarte mari. DEX '09 DLRLC NODEX
- Aceste erau de ajuns... s-o vîre în groapă pe biata babă. CREANGĂ, P. 14. DLRLC
-
- A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: speria înfricoșa îngrozi înspăimânta
- Am să te vîr și eu în toate grozile morții. CREANGĂ, P. 58. DLRLC
- Să nu mai zici că vine lupul, Moș Nichifor, că mă vîri în toate boalele. CREANGĂ, P. 121. DLRLC
- Mi-a ieșit înainte un urs grozav care m-a vîrît în toți sperieții. CREANGĂ, P. 186. DLRLC
-
- A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Asta... e în stare să-și vîre pe tată-său și pe mă-sa la pușcărie. C. PETRESCU, C. V. 112. DLRLC
-
-
- 3. A se băga în... DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: intra
- Jap era prea bucuros de această singurătate, se vîra sub divan și observa din umbră. GALACTION, O. I 307. DLRLC
- S-a dezbrăcat singură și îndată s-a vîrît în pătuceanul ei de odinioară. REBREANU, R. I 207. DLRLC
- Trebuie să mă vîr iar în așternut, să mă-ncălzesc. CARAGIALE, O. III 137. DLRLC
- Mezinul se vîrî iute în horn. CREANGĂ, P. 23. DLRLC
- 3.1. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Îl vîrîse în slujbă aproape de doi ani. VORNIC, P. 195. DLRLC
-
- 3.2. A se înghesui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cineva se vîră în mine, mă strînge de braț și tremură. SAHIA, N. 120. DLRLC
- Focurile chirigiilor se stinseseră: oameni și vite dormeau pe coceni, vîrîndu-se cuminți unii într-alții, jos, la pămînt. CARAGIALE, P. 36. DLRLC
- A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Ai reușit să te vîri în sufletul Irinei și într-al meu. BARANGA, I. 189. DLRLC
-
-
- 3.3. A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Ziaristul să rămîie în lumea lui, nu să se vîre printre ciocoi, să-și adoarmă conștiința. REBREANU, R. I 210. DLRLC
- Ar fi trebuit să se vîre în acel popor din Transilvania, ar fi trebuit să-l întrebe ce-l doare. IONESCU-RION, C. 28. DLRLC
-
- A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Era pericol să i se vîre sub piele femeia asta. DUMITRIU, N. 129. DLRLC
-
-
etimologie:
- vreti DEX '09 DEX '98 NODEX