vană² sf [At: MARIAN, Î. 47 / Pl: ~ne, (reg) văni, vene / E: ger Wanne] 1 Vas mare (de tablă, de lemn, de faianță etc.) pentru îmbăiat sau pentru spălat rufe Si: albie¹ (1), cadă (2), (pop) scaldă, scăldătoare, (reg) balie, copaie (1), covată (1), (Trs) vandăl (1), (îrg) feredeu (2). 2 Cadă în care se introduc lichidele folosite în diverse operații industriale.

vană¹ sf [At: NOM. PROF. 27 / Pl: ~ne / E: fr vanne] 1 (Teh) Dispozitiv al unui robinet care servește la deschiderea, la întreruperea sau la reglarea circulației unui fluid Si: obturator. 2 (Pex) Robinet. 3 (Reg) Poartă¹ la zăgazul unui râu pe unde ies plutele¹.

vană² s.f. Dispozitiv de deschidere, de închidere sau de reglare a circulației unui lichid într-o conductă, montat pe traseul sau la capătul acesteia. ♦ Ext. Robinetul împreună cu dispozitivul. • pl. -e. / <fr. vanne.

vană¹ s.f. 1 Vas mare (de tablă, de lemn, de faianță etc.) pentru îmbăiat sau pentru spălat rufe; cadă. 2 (tehn.) Cadă în care se introduc lichidele folosite în diverse operații industriale. • pl. -e, (reg.) văni. /<germ. Wanne.

VANĂ, vane, s. f. 1. Vas mare (de lemn, de tablă, de tuci, de faianță) pentru îmbăiat (mai rar pentru spălat rufe). Iau un ciubăr, o vană sau o covată mare, toarnă într-însa apa din căldare. MARIAN, Î. 47. 2. Dispozitiv montat în interiorul robinetelor și servind la deschiderea sau întreruperea circulației fluidului; p. ext. robinetul împreună cu acest dispozitiv; sertar (2).

VANĂ s. f. 1. vas mare, cadă pentru îmbăiat sau pentru spălat rufe. 2. dispozitiv de deschidere, închidere sau reglare a debitului unui lichid dintr-o conductă. (< germ. Wanne)

VANĂ ~e f. 1) vas special (adânc și lung) în care se face baie; cadă pentru baie. 2) tehn. Element al unor robinete cu ajutorul căruia se deschide sau se întrerupe circulația apei. [G.-D. vanei] /<germ. Wanne

VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Rar) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano.

van², ~ă a [At: HELIADE, O. I, 369 / Pl: ~i, ~e / E: lat vanus, -a, -um, it vano cf fr vain] 1 Zadarnic. 2 Iluzoriu. 3 Neîntemeiat. 4-5 (Îljv) În ~ (Care este) în zadar. 6 (Înv; d. oameni) Vanitos (1).

van¹ sn [At: DN² / Pl: ? / E: fr van] (Frr) Trăsură închisă care servește la transportul cailor de curse.

van², -ă adj. Care este zadarnic, inutil, fără rost. Plîngă poeții poema vană (BACOV.). ◊ Loc.adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Care este neîntemeiat, fară sens, iluzoriu. Speranțe vane îi treceau prin gînd. • pl. -i, -e. /<lat. vanus, -a, -um, it. vano; cf. fr. vain.

VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Livr.) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano.

VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Livresc) Zadarnic, inutil, fără rost. Toată agitația noastră a fost vană. SADOVEANU, E. 31. Tăcerea și liniștea pentru el au fost un cuvînt van, un nonsens aproape. ANGHEL, PR. 77. O agonie a sufletului, o luptă vană, crudă. EMINESCU, N. 73. Tot timpul se consumă în intrigi, dezbateri personale, vane. GHICA, A. 767. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba, fără rost. În van ai blestema și-n van ai geme. IOSIF, PATR. 81. În van mai caut lumea-mi în obositul creier. EMINESCU, O. I 71. În van ne umplem capul cu învățături, dacă inima ne este seacă de simțăminte. BOLLIAC, O. 260. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. Există un fumat trist și necăjit ca o desperare mută, ca o vană consolare. RALEA, O. 64. Nici preoți și nici medici nu cheamă, spre-a le cere, C-o vană ușurare, o vană mîngîiere. MACEDONSKI, O. I 265. Să nu-mi împle sufletul de-o vană, dureroasă iluziune. EMINESCU, N. 72.

VAN, -Ă adj. 1. Zadarnic, fără rost; lipsit de sens. ◊ În van = zadarnic. 2. Iluzoriu; neîntemeiat. [< it. vano, cf. lat. vanus].

VAN², -Ă adj. 1. fără rost; lipsit de sens. ♦ în ~ = în zadar. 2. iluzoriu; neîntemeiat. (< it. vano, lat. vanus)

VAN ~ă (~i, ~e) 1) Care nu are nici un rost; lipsit de sens; fără de rost; zădarnic; inutil. Efort ~. ◊ În ~ fără rost; în zadar; degeaba. 2) Care nu are un temei real; neîntemeiat. Speranțe ~e. /<lat. vanus, it. vano

van a. deșert, zadarnic: cu mâna mea ’n van pe lume lunec EM.

*van, -ă adj. (lat. vanus). Deșert, zadarnic: pentru vana glorie șĭ-a stricat liniștea. În van, în zadar: a muncit în van.

vană s. f., g.-d. art. vanei; pl. vane

vană s. f., g.-d. art. vanei; pl. vane

vană s. f., g.-d. art. vanei; pl. vane

!van (în ~) loc. adj., loc. adv.

van (livr.) adj. m., pl. vani; f. vană, pl. vane

în van loc. adv.

van (rar) adj. m., pl. vani; f. vană, pl. vane

van (în ~) loc. adv.

în van loc. adv.

van adj. m., pl. vani; f. sg. vană, pl. vane

VANĂ s. 1. baie, cadă, (înv. și pop.) scăldătoare, (înv. și reg.) scăldătură, (Mold., Bucov. și Transilv.) feredeu, (Transilv., Ban. și Mold.) scaldă, (prin Transilv.) șiroadă. (A intrat în ~ să se îmbăieze.) 2. (TEHN.) sertar. (~ pentru reglarea circulației unui fluid.)

VANĂ s. 1. baie, cadă, (înv. și pop.) scăldătoare, (înv. și reg.) scăldătură, (Mold., Bucov. și Transilv.) feredeu, (Transilv., Ban. și Mold.) scaldă, (prin Transilv.) șiroadă. (A intrat în ~ să se îmbăieze.) 2. (TEHN.) sertar. (~ pentru reglarea circulației unui fluid.)

VAN adj. 1. v. iluzoriu. 2. v. zadarnic.

VAN adj. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, netrebuincios, neutil, zadarnic, (livr.) inoperant, oțios, superfluu, (înv.) netrebnic, prisoselnic, prisositor, (fig.) deșert, gratuit, steril, sterp. (Eforturi ~.)

vană (-ne), s. f. – (Bucov.) Cadă. Germ. Wanne (Tiktin).

van (-nă), adj. – Zadarnic. Lat. vanus (sec. XIX) sau it. vano; cultism. – Der. vanitate, s. f., din fr. vanité; vanitos, adj., din fr. vaniteux.

Van, -a, -ă, -ea v. Ioan V B 4 și VII A 1.