VALOARE s. f. (< fr. valeur, < it. valore < lat. valor, -is): 1. sumă a diverselor însușiri care caracterizează, dintr-un anumit punct de vedere, cuvintele, expresiile sau structurile dintr-un text; semnificație, de un anumit ordin, a cuvintelor, a expresiilor sau a structurilor dintr-o comunicare. Se poate vorbi astfel despre o v. lexicală, despre o v. gramaticală, despre o v. morfologică (substantivală, adjectivală, numerală, pronominală, nominală, verbală, adverbială, interjecțională, prepozițională și conjuncțională), despre o v. onomatopeică sau despre o v. stilistică a cuvintelor, a expresiilor sau a construcțiilor dintr-un text; despre o v. neutrală a formelor i și o neaccentuate ale pronumelui personal în anumite expresii și structuri (dă-i cu bere, dă-i cu vin..., a luat-o razna); despre o v. hortativă a conjunctivului și a infinitivului prezent în anumite situații (să pleci!, a nu se apleca în afară!), despre o v. fundamentală și despre o v. secundară a unor timpuri; despre o v. condițională, optativă sau potențială a unei comunicări etc. 2. termen folosit în sintagmele adverbe cu v. multiple, interjecții cu v. multiple și conjuncții cu v. multiple (în opoziție cu „adverbe specializate”, „interjecții specializate” și „conjuncții specializate”); în sintagmele v. de întrebuințare ale părților de vorbire, v. relaționale ale comparației (egalitatea și inegalitatea), v. temporale și v. modale la timpurile verbelor și v. ale reflexivului (de reflexiv obiectiv, reciproc, posesiv, participativ, pasiv, dinamic, eventiv și impersonal) în cadrul diatezei reflexive la verb.