VADRĂ, vedre, s. f. 1. Unitate de măsură a capacității, echivalentă cu 10 ocale și folosită pentru lichide. L-a mîniat că i-a cerut să dea zece stupi și atîtea vedre de ceară datorie pentru doi ani în urmă. V. ROM. noiembrie 1953, 38. Caraiman... putea să înghiță în largele sale pîntece atîtea vedre cît și o butie de la Dealul Mare. ODOBESCU, S. III 14. Adă-o vadră de Cotnar! ALECSANDRI, P. P. 42. 2. Vas de lemn sau de metal cu care se scoate apă din fînțînă, în care se ține apă sau cu care se transportă diferite lichide. V. găleată, ciutură. Le venea vadra de apă pe o frînghie. DUMITRIU, N. 136. Ia Ileana vadra-n mînă... Și-apucară prin grădină... Prin grădină La fîntină. PAMFILE, CR. 89. Ad-o vadră, răspunse el, să mă duc eu să aduc apă. ISPIRESCU, L. 341. – Pl. și: vedri (STANCU, D. 28).