vaccin, ~ă [At: PISCUPESCU, O. 236/23 / V: (îvr) vacsină, (înv) vacină, vacțină, vațină, (reg) vaccenă sf, vacsân sn / Pl: ~uri, (îvr) ~e / E: lat vaccinus, vaccina, it vaccino, vaccina, fr vaccin, vaccine, ger Vakzin, Vakzine] 1 sn, (înv) sf Lichid seros, extras din pustulele animalelor bolnave de vaccină (5), folosit în trecut, prin inoculare, pentru a crea omului imunitate față de variolă (1) Si: (îvp) vărsat¹ (19). 2 sn Produs biologic obținut din germeni patogeni sau din culturi microbiene, care se administrează (prin injecții sau pe cale bucală) unui om sau unui animal pentru a-i crea imunitate împotriva bolilor infecțioase sau în scop terapeutic. 3 sn, (Îrg) sf Vaccinare. 4 sn (Ccr) Semn rămas pe corp în urma vaccinării. 5 sf Boală infecțioasă și contagioasă a bovinelor, mai ales a vacilor, caracterizată prin prezența unor pustule a căror serozitate se inoculează la om pentru a-i crea imunitate la variolă. 6 sf Virus al vaccinei (5) care, cultivat în laborator, servește drept vaccin contra virusului variolei (cu care prezintă o imunitate încrucișată). 7 sf Ansamblul manifestărilor clinice observate la om după o vaccinare antivariolică.