VĂITĂTÚRĂ, văitături, s. f. Văitare. [Var.: văietătúră s. f.] – Văita + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

VĂITĂTÚRĂ ~i f. Sunet plin de jale; vaiet; văicăreală; tânguire. [G.-D. văităturii] /a se văita + suf. ~tură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

văitătúră (văi-) s. f., g.-d. art. văitătúrii; pl. văitătúri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VĂITĂTÚRĂ s. v. văitat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

văitătúră/văietătúră s. f., g.-d. art. văitătúrii/văietătúrii; pl. văitătúri/văietătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink