UȘURĂTATE s. f. (Învechit) 1. Însușirea a ceea ce este ușuratic; neseriozitate, frivolitate. Aflase chip a se dezlega pe nesimțite dintr-un lanț ce nu era potrivit cu ușurătatea inimii sale. NEGRUZZI, S. I 24. 2. Lucru, fapt ușuratic; frivolitate. Poezia este luată de o ușurătate. BOLINTINEANU, O. 324.