uzufruct sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 65 / S și: usu~ / Pl: ? / E: lat usufructus cf fr usufruit] (Jur; șîs drept de ~) Drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care este proprietatea altei persoane, cu obligația de a conserva substanța bunului și de a-l restitui la încetarea acestui drept.