usturoiță sf [At: CONV. LIT. 1060 / Pl: ~țe / E: usturoi + -iță] (Bot) 1 Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros puternic de usturoi (4), cu flori mici, albe, întrebuințată în medicină Si: aișor, (reg) bruncuță, usturoaie, buruiană-de-bubă-rea, buruiană-de-perit, buruiană-pentru-răni, floare-de-lungoare, frunza-voinicului, gălbenele, iarba-tăieturei, iarbă-de-boale, iarbă-de-rană, rădăcină-de-lingoare, usturoaie, usturoiasă, vindecătoare, vindecea, vindecuță, voinicică (Alliaria officinalis). 2 (Reg) Ghiocel (2) (Galanthus nivalis). 3 (Reg) Crin de pădure (Lilium martagon). 4 (Reg) Dalac (4) (Paris quandrifolia). 5 (Reg) Iarbă-usturoasă (Teucrium scordium).