14 definiții pentru usturoiță
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
USTUROIȚĂ, usturoițe, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros puternic de usturoi, cu flori mici, albe, întrebuințată în medicină; aișor (Alliaria officinalis). [Acc. și: usturoiță] – Usturoi + suf. -iță.
USTUROIȚĂ, usturoițe, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros puternic de usturoi, cu flori mici, albe, întrebuințată în medicină; aișor (Alliaria officinalis). [Acc. și: usturoiță] – Usturoi + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
usturoiță sf [At: CONV. LIT. 1060 / Pl: ~țe / E: usturoi + -iță] (Bot) 1 Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros puternic de usturoi (4), cu flori mici, albe, întrebuințată în medicină Si: aișor, (reg) bruncuță, usturoaie, buruiană-de-bubă-rea, buruiană-de-perit, buruiană-pentru-răni, floare-de-lungoare, frunza-voinicului, gălbenele, iarba-tăieturei, iarbă-de-boale, iarbă-de-rană, rădăcină-de-lingoare, usturoaie, usturoiasă, vindecătoare, vindecea, vindecuță, voinicică (Alliaria officinalis). 2 (Reg) Ghiocel (2) (Galanthus nivalis). 3 (Reg) Crin de pădure (Lilium martagon). 4 (Reg) Dalac (4) (Paris quandrifolia). 5 (Reg) Iarbă-usturoasă (Teucrium scordium).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
USTUROIȚĂ, usturoițe, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros tare, ca de usturoi, cu flori mici, albe; crește prin locurile umbroase și umede din păduri, crînguri și grădini, frunzele, semințele și sucul ei fiind întrebuințate în medicină (Alliaria officinalis); voinicică, vindecuță.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
USTUROIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu miros caracteristic de usturoi, având tulpina erectă, păroasă la bază, frunze triunghiulare și flori mici albe, utilizată în scopuri alimentare și medicinale. /usturoi + suf. ~iță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
usturoiță f. plantă cu miros tare de usturoiu, ale carii frunze au proprietăți astringente și vulnerare: cu sucul ei, foarte acru, se pansează rănile și buboaiele, iar semințele-i pulverizate pot servi de sinapisme (Alliaria).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
usturoíță f., pl. e (d. usturoĭ). Aișor, voĭnicică, frunza saŭ floarea voĭniculuĭ, o plantă cruciferă cu miros tare de usturoĭ (alliaria officinalis saŭ sisymbrium alliaria). Crește pin locurĭ umede și face florĭ micĭ albe. Cînd se usucă, nu maĭ miroase a usturoĭ. Semințele eĭ pulverizate se întrebuințează ca și cele de muștar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AIȘOARĂ (pl. -oare) sf. 🌿 = USTUROIȚĂ [aiu].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AIȘOR sm. 🌿 1 = USTUROIȚĂ ¶ 2 = GHIOCEI 1 ¶ 3 = CRIN-DE-PĂDURE ¶ 4 Bucov. = DALAC 2 [aiu].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
❍AIUȘ sm. ❍AIUȘOARĂ (pl. -re), sf. , ❍AIUȘOR sm. 🌿 = USUROIȚĂ [aiu].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
usturoiță s. f., g.-d. art. usturoiței; pl. usturoițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
usturoiță s. f., g.-d. art. usturoiței; pl. usturoițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
usturoiță s. f., g.-d. art. usturoiței; pl. usturoițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
USTUROIȚĂ s. (BOT.; Alliaria officinalis) (reg.) aișor, vindecătoare, vindecuță, voinicică, frunza-voinicului, iarbă-de-boale, iarbă-de-lingoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
USTUROIȚĂ s. (BOT.; Alliaria officinalis) (reg.) aișor, vindecătoare, vindecuță, voinicică, frunza-voinicului, iarbă-de-boale, iarbă-de-lingoare.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- pronunție: usturoiță, usturoiță
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
usturoiță, usturoițesubstantiv feminin
etimologie:
- Usturoi + sufix -iță. DEX '09 DEX '98 NODEX