14 definiții pentru usturoiță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

USTUROIȚĂ, usturoițe, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros puternic de usturoi, cu flori mici, albe, întrebuințată în medicină; aișor (Alliaria officinalis). [Acc. și: usturoiță] – Usturoi + suf. -iță.

USTUROIȚĂ, usturoițe, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros puternic de usturoi, cu flori mici, albe, întrebuințată în medicină; aișor (Alliaria officinalis). [Acc. și: usturoiță] – Usturoi + suf. -iță.

usturoiță sf [At: CONV. LIT. 1060 / Pl: ~țe / E: usturoi + -iță] (Bot) 1 Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros puternic de usturoi (4), cu flori mici, albe, întrebuințată în medicină Si: aișor, (reg) bruncuță, usturoaie, buruiană-de-bubă-rea, buruiană-de-perit, buruiană-pentru-răni, floare-de-lungoare, frunza-voinicului, gălbenele, iarba-tăieturei, iarbă-de-boale, iarbă-de-rană, rădăcină-de-lingoare, usturoaie, usturoiasă, vindecătoare, vindecea, vindecuță, voinicică (Alliaria officinalis). 2 (Reg) Ghiocel (2) (Galanthus nivalis). 3 (Reg) Crin de pădure (Lilium martagon). 4 (Reg) Dalac (4) (Paris quandrifolia). 5 (Reg) Iarbă-usturoasă (Teucrium scordium).

USTUROIȚĂ, usturoițe, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros tare, ca de usturoi, cu flori mici, albe; crește prin locurile umbroase și umede din păduri, crînguri și grădini, frunzele, semințele și sucul ei fiind întrebuințate în medicină (Alliaria officinalis); voinicică, vindecuță.

USTUROIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu miros caracteristic de usturoi, având tulpina erectă, păroasă la bază, frunze triunghiulare și flori mici albe, utilizată în scopuri alimentare și medicinale. /usturoi + suf. ~iță

usturoiță f. plantă cu miros tare de usturoiu, ale carii frunze au proprietăți astringente și vulnerare: cu sucul ei, foarte acru, se pansează rănile și buboaiele, iar semințele-i pulverizate pot servi de sinapisme (Alliaria).

usturoíță f., pl. e (d. usturoĭ). Aișor, voĭnicică, frunza saŭ floarea voĭniculuĭ, o plantă cruciferă cu miros tare de usturoĭ (alliaria officinalis saŭ sisymbrium alliaria). Crește pin locurĭ umede și face florĭ micĭ albe. Cînd se usucă, nu maĭ miroase a usturoĭ. Semințele eĭ pulverizate se întrebuințează ca și cele de muștar.

AIȘOA (pl. -oare) sf. 🌿 = USTUROIȚĂ [aiu].

AIȘOR sm. 🌿 1 = USTUROIȚĂ 2 = GHIOCEI 1 3 = CRIN-DE-PĂDURE 4 Bucov. = DALAC 2 [aiu].

AIUȘ sm. AIUȘOA (pl. -re), sf. , AIUȘOR sm. 🌿 = USUROIȚĂ [aiu].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

usturoiță s. f., g.-d. art. usturoiței; pl. usturoițe

usturoiță s. f., g.-d. art. usturoiței; pl. usturoițe

usturoiță s. f., g.-d. art. usturoiței; pl. usturoițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

USTUROIȚĂ s. (BOT.; Alliaria officinalis) (reg.) aișor, vindecătoare, vindecuță, voinicică, frunza-voinicului, iarbă-de-boale, iarbă-de-lingoare.

USTUROIȚĂ s. (BOT.; Alliaria officinalis) (reg.) aișor, vindecătoare, vindecuță, voinicică, frunza-voinicului, iarbă-de-boale, iarbă-de-lingoare.

Intrare: usturoiță
usturoiță substantiv feminin
  • pronunție: usturoiță, usturoiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • usturoiță
  • usturoița
plural
  • usturoițe
  • usturoițele
genitiv-dativ singular
  • usturoițe
  • usturoiței
plural
  • usturoițe
  • usturoițelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

usturoiță, usturoițesubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros puternic de usturoi, cu flori mici, albe, întrebuințată în medicină (Alliaria officinalis). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:
  • Usturoi + sufix -iță. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.