URȘINIC s.n. 1. (Mold., Trans. SV) Catifea. A: Era bogat și să îmbrăca în olofire și urșinice. VARLAAM. Cu urșinice mulți și cu cabaniță de jder si cu hulpi îmbrăcați. M. COSTIN. Trei pungi de urșinic cu trii chei a curților. NECULCE; cf. DOSOFTEI, VS. C: Creștea îmbrăcați în urșinic roșu. SA, 69^r. 2. (Ban., Trans. SV) Purpură. Ieși deaci Isus afară purtînd cununa cea de spini și tîmbariul de urșinic. NT 1648, 130^v. Urshénik. Purpura. AC, 379; cf. CÎNTEC DE CRĂCIUN. Variante: urșenic (CÎNTEC DE CRĂCIUN; AC, 379). Etimologie necunoscută.