URÎȚENIE s. 1. diformitate, hidoșenie, poceală, sluțenie, urîciune, (rar) sluție, (pop.) hîzenie, (înv.) grozăvie. (~ unui om.) 2. (concr.) hîdoșenie, monstru, monstruozitate, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluțenie, sluțitură, urîciune, (pop.) hîzenie. potcă, stropșitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoadă. (O ~ de om.)