urzire sf [At: PSALT. HUR. 11^v/18 / Pl: ~ri / E: urzi¹] 1 Întindere a firelor de cânepă, de lână, de bumbac etc. pe urzitor (sau pe parii gardurilor, pe pociumbi etc.), spre a le face rostul, pregătind urzeala pentru țesut Si: urzit¹ (1). 2 (Înv) Plăsmuire. 3 (Înv; ccr) Temelie. 4 Concepere (5). 5 Punere la cale Si: pregătire. 6 (Trs; Ban) Clădire (1) a fagurilor.