URECHEAT, -Ă, urecheați, -te, adj. Cu urechi mari. E lung, urecheat, buzat și practic. CAMIL PETRESCU, U. N. 370. Se strînsese toți magararii din Ems și împregiurimi cu urecheații lor cursieri. NEGRUZZI, S. I 330. ♦ (Substantivat) Poreclă dată iepurelui și măgarului. S-ascundea urecheatul și nu-i plăcea să moară Ca să ne facă nouă biruința ușoară. ALEXANDRESCU, M. 329.