urare sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 351 / V: (îvr) or~, (reg) ureza- / Pl: urări / E: ura²] 1 Cuvânt sau formulă prin care se exprimă o dorință de bine la adresa cuiva Si: urat² (3), urătură (2), (înv) orație (1). 2 Text recitat sau cântat de colindători când umblă cu uratul² (1) Si: urătură (3), (reg) orșag. 3 Urare (1) în versuri pe care colăcarii (sau alți nuntași) o adresează mirilor la nuntă Si: orație, (reg) urătură (3). 4 (Îvr) Cuvântare (1). 5 (Îvr) Discurs (1).