unitarianism s. n. Doctrină protestantă antitrinitară, apărută în sec. 16 în diferite țări europene și întemeiată de Socinus Faustus (1539-1604), teolog italian. În Transilvania, Bis. unitariană a fost înființată de reformatorul Francisc David (1510-1579). V. și socianism. – Din unitar + suf. -ism.