UNGUREAN, -Ă, ungureni, -ne, adj., s. m. 1. S. m. Denumire dată locuitorilor români originari din Transilvania (în special din Mărginimea Sibiului), care, practicând păstoritul transhumant, s-au stabilit în Muntenia și Oltenia, întemeind sate noi; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține ungurenilor (1), referitor la ungureni. 3. S. m. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. – Ungur + suf. -ean.

ungurean, ~ă [At: LB / V: (reg) în~ sm / Pl: ~eni / E: ungur + -ean] 1 sm, (rar) sf (Înv) Maghiar. 2 smp Populația română din Transilvania, în special cea din vecinătatea fostelor provincii Țara Românească și Moldova. 3 sm Persoană dintre ungureni (2). 4 a (Îvr) Unguresc (1). 5 sm (Reg) Cioban (originar din Transilvania). 6 sma Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 7 sf Melodie după care se execută ungureanul (6). 8 sm (Ban; Trs) Vânt care bate (iarna) dinspre nord. 9 sm (Bot; Mun) Ungureancă (5). 10 sm (Reg) Bou de talie mare, mai puțin robust, cu coarne lungi și întinse în laturi.

UNGUREAN sm. 🌍 Român din Ardeal, Ardelean, Transilvănean: ~ cu două oi, mută-ți tîrla lîngă noi (ZNN.); Lîng’o tufă de mojdrean, Țipă-un puiu de ~ (GOR.), ghicitoare despre „clopot” [Ungur].

UNGUREAN, ungureni, s. m. 1. Denumire dată populației (românești) din Transilvania, în special celei din vecinătatea fostelor provincii istorice Țara Românească și Moldova. 2. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. – Ungur + suf. -ean.

UNGUREAN, ungureni, s. m. 1. Maghiar; p. ext. romîn din Ardeal, transilvănean. Generalul cel mai falnic al dîrjilor ungureni, Hroiot, ros de-nverșunarea ce avea pe moldoveni... NEGRUZZI, S. I 115. Ungurene, ungurene, Samănă grîul devreme. ȘEZ. I 71. Se cobor la vale Trei turme de miei Cu trei ciobănei, Unu-i moldovan, Unu-i ungurean Și unu-i vrîncean. ALECSANDRI, P. P. 1. 2. (Mai ales în forma articulată) Numele unei hore țărănești. La romînii din toate părțile, de-ndată ce s-a săvîrșit masa de cununie, toți nuntașii se prind la joc, ce durează pîn-aproape de către seară, cam cu următoarele jocuri:... ungureanul, ungureasca. SEVASTOS, N. 282.

UNGUREAN ~eni m. 1) pop. v. UNGUR. 2) înv. Persoană care făcea parte din populația de bază a Transilvaniei; din Transilvania. /ungur + suf. ~ean

ungurean m. 1. maghiar; 2. numele Românilor din Ardeal și în special al celor din țara Crișului. ║ se zice de o varietate de boi mari și plăpânzii cu coarne lungi și întinse în lături.

ungureán, -eáncă s., pl. enĭ, ence. Ungur: multe capete-am sfărmat de Tătarĭ și de Liftenĭ și de falnicĭ Ungurenĭ (Al.). Munt. S. m. Cocoșoaĭcă.

ungurean (român originar din Ardeal) adj. m., s. m., pl. ungureni; adj. f. ungureană, pl. ungurene

!ungurean adj. m., s. m., pl. ungureni; adj. f. ungureană, pl. ungurene

ungurean s. m., pl. ungureni

ungureancă (româncă originară din Ardeal) s. f., g.-d. art. ungurencei; pl. ungurence

UNGUREAN s. v. ardelean, transilvănean.

ungurean s. v. ARDELEAN. TRANSILVĂNEAN.

ungureancă s. v. RODUL-PĂMÎNTULUI.

ungureán, -ă, ungureni, -e, (unguran), s.m.f., adj. 1. Persoană originară din localitatea Ungureni. 2. (Locuitor) din Ungureni. ■ (onom.) Ungurean(u), nume de familie în jud. Maram. – Din n. top. Ungur(falva) + suf. -ean.

ungurean, -ă, ungureni, -e, (unguran), s.m.f., adj. – 1. Persoană originară din localitatea Ungureni. 2. (Locuitor) din Ungureni. ♦ (onom.) Ungurean, Unguran, Ungurian, Ungureanu, nume de familie (278 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din n. top. Ungur[falva] + suf. -ean.